| |
|
| |
|
poezie
generala
soarele mi-a răsturnat fluturii într-un pahar berzelius
să spui te iubesc e a desface umbrela când plouă cu pământ, să aduni între spiţele de mătase cutii înalte cât un zgârie nori, să mergi degajat cu-n pistol în coloană şi cu gulerul ridicat ca un gangster
de katya kelaro (queen margot) autor hermeneia
|
... şi geloziile mor
înşir amintiri pe o bucăţică de piele
între ele o gheară de urs, mărgele colorate, ieftine
mă întreb cine eşti de ce îţi rup frunzele şi-ţi zgârii pereţii
după răspunsuri
până când totul se diluează se dizolvă se toceşte
azi o fisură mâine o şină peste un an ...un rid
mâna nu mai scrie la fel nici pielea nu mai e la fel de flexibilă
până la urmă suntem iubiţi când celălalt nu ne mai vede tineri ci bătrâni
dar nu e speriat de bătraneţea noastră
uneori mă întreb
voi îmbătrâni fără tine? tu te întrebi dacă... fără ea
ce lume ciudată suntem printre dorinţele noastre surdomute
timid învăţând să renunţe
de parcă ne-am înrăma singuri
exemple de care nu ştiu cine are nevoie
copiii noştri vor căuta să fie altfel
într- o zi se vor aduna toate
o gară a sacourilor cenuşii,
ne vom da mâna şi vor spune...da, eu eram renunţarea ta ...ah, şi eu a ta ...
renunţările astea ne-ar primi cu onorul cuvenit la sosirea în gară
un tren ticsit
m-aş regăsi răscolind într-un cufăr vechi pe care l-ai închide
toate astea sunt poezie şi ai zâmbi
ţi-aş spune că nu aparţinem niciunui popor
nu ştiu de ce
poate pentru că avem ceva din toate
ori poate pentru că a renunţa e ceva universal
şi zâmbetul tău azi mi se pare o formă de a renunţa şi gândul, plutind mai departe
cine eşti tu, necunoscutule cu care sărut pâinea?
suntem letargici
înainte de a iubi
când iubim
după
şi după acel după
şi când nu mai iubim chiar
şi atunci când nu mai vrem nimic
de asta somnul mi se pare cea mai odihnitoare odaie într-o infernală repetiţie de-a moartea
ce curioasă stare ! somnul e o stare gazoasă
nu e lichidă decât uneori iar noapte bună
e o formă de a reunţa frumos la zi
mănuşă albă dintr-o trăsură închisă elegant
reveniţi mâine
femeia-n cămaşă de noapte cu-n sfeşnic în mână urcând scările
spre o altă odaie
lumina pâlpâie
totul pâlpâie
mă vindec
...mai rămân doar întrebările despre sinceritate
se spune că ar fi de două feluri
sincerităţi decente şi indecent ascunse-ntr-o carte
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|