Luminita Suse -- Poeme accidentale. Vulnus nimirum -- poezie

Profetul - 2007-09-19 Penita

Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...

Doru Lubov - 2007-09-19

îmi place mult cum scrii, Oriana
în special acest poem care curge frumos, fără ezitări, fără preţiozităţi, simplu şi convingător

Profetul - 2007-09-19

Stii ce e ciudat Andrei? Că nu știi să îți păstrezi sfaturile de genul „Eu în locul tău... pe viitor..” pentru tine. Asta așa,... ca de la inginer la inginer. Sfaturile de genul ăsta. așa... militante (mai ales cu sintagma „pe viitor”) îmi aduc prea mult aminte de proletcultism. Și de certitudinile lui. De fapt mi se pare aberant, daca nu oarecum incorect (ca sa nu spun altfel) să mă apostrofezi pe mine pentru siguranța cu care fac o afirmație în timp ce tu te proțăpești pe (filozofic vorbind) o mentalitate a certitudinilor despre ce e și ce nu e. Mi se pare interesantă și justificarea ta extrem de populistă (sau argumentul tau populist justificat) cum că „nimeni altcineva in afara ta nu considera”. Deci care va să zică e musai ca să avem majoritatea de partea noastră. Altfel nu avem dreptate. Ei bine, Andrei, eu te las pe tine să ai mulțimile de partea ta, glaoata aceea zgomotoasă care îți va susține (în accepțiunea ta) opinia. Eu rămîn cu minoritatea asta mai puțin pricepută în ale literaturii și continui să susțin ce am scris și mai sus, și anume că acesta este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Și te asigur că probabil am citit mai mult ca toți ce se postează pe aici. Obligație profesională, deh.
În ce privește bobul de neghină nu prea înțeleg ce vrei să spui. Probabil că te repezi prea tare să spui ce vrei să spui și le gîndești mai puțin. Ultima dată eu încercam să deosebesc grîul de neghină.

queen margot - 2007-09-19

sincer, de multe ori receptarea unui poem e o chestiune de stare... il citim dimineata si il receptam genial il citim seara cand avem o alta dispozitie si nu ni se mai pare la fel, dar daca si dimineata si seara e la fel de bun in opinia noastra atunci chiar e valoros...
revenind la text

/incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici/ igrasia intr/o biserica e o certitudine sau nu... nu cred ca poate fi numita incertitudine doar poate in cazul in care e vorba de igrasia bisericii din noi..

/şi baţi în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur
şi smulgi din piele contururi de buze
şi zideşti propriile buze
sub unghii
îţi rămâne doar muzica
refugiu/ fragmentul asta imi place, poate si pt ca ma regasesc in el...pe mine muzica chiar m/a salvat .... nu stiu daca refugiu...
textul mi se pare un strigat de revolta, o izbucnire intre manie si lacrima, sincera si e un poem ok...
nu stiu de unde vine expresia fino finalis... e un poem in acelasi ton cu ombra mai fu...suportul muzical consistent insa mai acid ca substanta, mai abraziv...

Oriana - 2007-09-19

Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulţumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulţumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viaţa, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol.
Doru, mă răsfeţi...
Am introdus în text o afirmaţie serioasă, elucubraţiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deşi credinţa religioasă e una din mirările mele şi nu mă pot opri să fac referinţe la ea. Dar uite că mi-a ieşit pe dos. Cel puţin nu mă aşteptam să nu îi placă lui Bobadil.
Şi vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile şi refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site.
/O\

Aranca - 2007-09-20 Penita

este stilul care te merită, te îmbracă în cămaşa lui de ţipăt.
un poem deosebit prin mesaj şi compoziţie.
aş putea spune că este elegia disco dincolo de credinţa ce nu pare decât refugiul igrasios al conştiinţei.

"nu este adevărat că ceea ce nu ştii nu te poate răni
tăcerea se plăteşte cu supoziţii acerbe
incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici
mai tulburi decât elucubraţiile din biblie
asimilate ad litteram"
are ceva dintr-un plânset pe care nu îl scrii decât pe ruinele din tine sfâşiate piatră cu piatră până la disperare.
şi pentru că
"îţi rămâne doar muzica
refugiu"
Tomorrow's Just Another Day, chiar dacă...