| |
|
| |
aceste zile
s-au ghemuit în negrul
din mijlocul ochiului meu
e singurul loc în care
nu mai am prieteni
e locul în care
mila dispare
şi biciul aspru îl simt
cum urcă şi coboară
pătrunzând în carne
de 85 de ori şi-o secundă.
ahhh ! îmi opresc suspinele
înfometate
ce au să ţâşnească
ca nişte gheizere
din inima mea răvăşită
sunt furios ca un frig amarnic
nu întrebaţi !
stelele nu sunt albastre
iar minunile…
Nu au să vină niciodată.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com