Madim - 2006-03-04

mie îmi place acet poem. nu este nici pe departe vorba despre "solitudine". aici - "venele doar un alt labirint prin care îmi rătăceşte sângele căutând o ieşire" ... frumos cum sângele rătăceşte prin alt labirint. concluzie: - un poem scris cu grijă. un poem unde nisipul acoperă o fotografie... a mai rămas muzica pentru a ne escalada simţurile... a mai rămas fumul... Madim

Madim - 2006-03-04

revin aici pentru că vreau să-ţi las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simţurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim

Madim - 2006-03-04

sper că nu se supără nimeni dacă îţi mai las un link.:) (o variantă în engleză) http://www.mp3lyrics.org/l/laura-pausini/loneliness/ Madim

vladimir - 2006-03-05

Da Madim este vorba de un alt fel de solitudine... multumesc de trecere si interpretare.

Sapphire - 2006-03-06

Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.

Cristina - 2006-03-06

Imi place ritmul acestei poezii, versurile par frante si indedependente unele de altele.Cred ca esenta acestei poezii se afla in versurile:"venele doar un alt labirint/ prin care îmi rătăceşte sângele/ căutând o ieşire". Primul labirint ar fi acel al mintii "ca un palat cu beciurile inundate". Versurile acestea imi sugereaza imaginea unei minti stralucite, luminate, asemeni unui palat, dar care la un moment dat clacheaza, este inundata de tot felul de ganduri indiscrete. Al doilea labirint, cel al venelor, are rolul de a fi comparat cu primul. Sangele, asemenea noua, cauta o iesire, fiind mereu limitat de granitele venelor, poate ca se intreaba mereu ca si noi ce e dincolo de acestea? Faptul ca autorul fumeaza pipa sugereaza ideea de distantare, de detasare. Nisipul este cel care acopera, e ca si cum am spune ca s-a pus praful pe ceva, iar autorul nu face decat sa priveasca. Muzica e cea care il trezeste, il dezmorteste intr-un fel, atfel readucand si imaginea iubitei. Chiar daca aceste versuri apar ca o sclipire, penultimul: "resturi din umbra sufletului meu", ne trimite la starea redata in primele. Sunt imaginile care mi-au fost redate la o prima lectura, am sa revin.

vladimir - 2006-03-09

Bianca ai evidentiat din text tocmai partea care deschide o poarta spre optimism. E normal sa fie vise in vise... nu stii ca visul si realitatea sunt facute din acelasi aluat? Cristina... ai facut o analiza potrivita a poemului si ai sesizat majoritatea elementelor importante... si da, s-a vrut circular. Multumesc.