| |
|
| |
De câteva zile doamna de la nouă
vorbeşte cu fotoliul din sufragerie
îi aduce ziarele îi face câte-o
cafea fără zahăr deh diabetul
îi mângâie spătarul
şi acesta înduioşat scârţâie molcom
aşa amortizăm cu toţii conflictele
iubirea despărţirile vorbim cu fotoliile
pe care alţii mai curajoşi le părăsesc
în căutarea mobilei ce scârţâie molcom
într-o tonalitate numai de ei înţeleasă
aştept cu nerăbdare ziua în care
canapeaua de pe hol se va iubi
pe sub masă cu fotoliul din sufragerie
şi-apoi îi vor face câte-o cafea fără zahăr
doamnei de la nouă care
invariabil inevitabil
va scârţâi molcom
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-03-03 |
Un text criptic, cu ascunzişuri molcome, aproape înţelepte ("aşa amortizăm cu toţii conflictele"), cu mici goluri de poezie ("cu nerăbdare", "şi-apoi îi face", "şi acesta înduioşat"), dar cu oarece inedit şi într-un stil deja matur, cu un titlu bine potrivit din sensuri.
|
| Perseu -
2006-03-04 |
E unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com