| |
|
| |
un xirux mi-a spus cândva că a iubi înseamnă
a învăţa să zbori după ce te-au împuşcat în aripi
(mâinile ucenicului răzuiesc pânza)
dumnezeu a privit întunericul şi i s-a părut ca o marmură
adu cărbune se auzi glasul bătrânului
creioanele de alun erau subţiri şi lungi
plesniră sub mâinile lui a înger
ai grijă, carnaţia să fie translucidă iar cearcănul de lumină fluid
şapte măsuri corpul
hitonul verde
vezi cum amesteci pământurile
faţa privită dinspre soare să pară albă iar umbra trandafirie
mai despică hainelor cutele cu culoare
da, pavlos, o parte din vină o avem şi noi când ne lăsăm pictaţi
cărbunele odată aprins în celălalt se stinge cu anevoie
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com