katya kelaro -- notaţii în cheia de psiandru -- poezie

miezonoptică

ai observat?
cu cât sunt mai aproape două sunete cu atât creşte posibilitatea disonanţelor
suprapuse inimile cântă la unison însă monodiile n-au căutare
chiar două suflete alăturate se sufocă asemeni intonării simultane a lui do şi a lui re
.......................................................................................................................
(aşa au fost construiţi oamenii, cu praguri... se lasă între noi la zidire să încapă sângele
pâinea vinul lumina din candelă după cum oasele păsării sunt umplute cu aer să poată zbura)
dar dulcele? se metamorfozează în tonalităţi minore. apa de mare? e un trison major
sarea fluidifică fiziologic lumina mereu având efervescenţa flingofilă a ionilor de calciu

în anii bisecţi soarele de primăvară şi de toamnă se pliază acordurilor minore iar
luna de vară şi de iarnă se desface în evantai major. bemolul e o lacrimă de arlequin,
unii cred despre diez că e o scară pe care se strecoară-ndrăgostiţii
regină gitană la come pe tabla de şah aruncând pionul sub picioarele becarului
becar la rege! strigau uhulii îngroziţi
becar la rege? şi cine-s uhulii?
dacă ţi le-aş spune pe toate, tu ce-ai mai descoperi?
cum îşi închide seara bivolii în staul becarul de foc cuminte fiu risipitor stors a departe
dar vinul? e enarmonic şarpele e enarmonic însă odată urcat pe toiag înfrunzeşte
şarpele pe toiag e leac bizantin pe glasul 3
şi gutuiul ? tot enarmonic şi esenţele tari şi sâmburele de migdală