| |
|
| |
încă un solfegiu de v-uri
deşiră umbre peste vitraliul albastru
retuşat cu surâs de lună
gâşte sălbatice
caligrafiază cuneiformele trecerii
prin ideograma diurnă
arţarii îşi dau foc
greierii se îneacă prin ambră lichefiată
doar tu îmi spui că sunt nebună
toamna transcrie fosile din piatră
în evanghelia inimii
sfielnic abreviind iubirea din urmă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-09-12  |
mulţumesc Oriana.
dacă ajungi acasă să priveşti şi pentru mine Dunărea toamna...
dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poţi să modifici, te rog, "retuşat cu doliu de lună"?
pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest.
"au înnebunit salcâmii şi tu vrei să fiu cuminte"
|
| Aranca -
2007-09-12 |
textul a fost evidenţiat şi acest act doresc să-l motivez puţin, tentată de a fi poate mai puţin obiectivă câteodată (poate şi cunoscând majoritatea poemelor Luminiţei Suse precum şi evoluţia lor de-a lungul timpului):
palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranţele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic şi sfâşietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate.
planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâşte sălbatice ale locurilor noastre atât de comune):
"caligrafiază cuneiformele trecerii
prin ideograma diurnă"
până la spaţiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale:
"arţarii îşi dau foc
greierii se îneacă prin ambră lichefiată"
sfârşitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil şi malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială)
"toamna transcrie fosile din piatră
în evanghelia inimii
sfielnic abreviind iubirea din urmă"
inevitabilis...
|
| Oriana -
2007-09-12 |
Aranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut peniţa am înţepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicaţie am vizat pe cineva anume şi, de ce nu, cerşit.
Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din vieţile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îţi voi promite nimic în acest sens.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com