| |
|
| |
spune lucrurilor pe nume
să nu existe între noi verbum non grata
iubeşte-mă în cuvinte, somn, gesturi
fără teamă de ridicol
chiar şi când eşti nebărbierit, deprimat
eludat de paradigmele vieţii
renunţă la pansamente acide pentru minte
supoziţii, deducţii, scenarii, sentinţe
adu-mi trandafiri vopsiţi cu albastru
vorbeşte-mi când treci prin mine
desculţ de nuferi, fracturat în oglinzi
mâinile încleştate pe gâtul clepsidrei
nepregătit pentru prozaica fericire
meu fado meu fado meu fado meu
nu controla silabele cele mai dorite
nu închide buzele în declaraţii insonore
la vremea apocalipsei de certitudini
fiecare cuvânt nespus
împietreşte cărămidă între tine şi tine
atât de rigid solipsismul
celui ce i-a stat inima
în tăcere zidită
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-09-10 |
saudade: o nostalgie amară.
primul vers mi-aduce puţin aminte nu ştiu de ce, de Constanţa Buzea: "Spune-mi pe nume/spune ceva".
"atât de rigid solipsismul" ar putea să lipsească poate, dând o tuşă fină finalului.
dar o opinie nu e niciodată un verdict pentru nimeni, ci doar o opine.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com