Sancho Panza - 2007-09-09

un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineţi limpezite prin aerul de septembrie privind muşcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana

Aranca - 2007-09-10

mulţumesc Adriana. Mi-am asumat după cum observi, toate consecinţele: "Tetley" este ceaiul meu preferat.

tincuta - 2007-09-10

S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!

Profetul - 2007-09-10

draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.

Aranca - 2007-09-10

Tincuţa, acest text se referă la ceaiul meu preferat englezesc marca Tetley. Ţie îţi plac muşcatele?

Gebeleizis - 2007-09-10

Impresia de absorbţie a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reţinut şi "armura de gânduri" şi "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuţa, a spus şi ea ce a simţit despre yerba mate şi lumea i-a sărit în cap...

tincuta - 2007-09-11

Exact ce spuneam! Mă aştept să se scrie mult şi bine despre yerba mate. Succes tuturor! Mie îmi place muşeţelul, dragă Marina. Făcut în România. Virgil, nu ştiu unde să mă caut, dacă tot m-ai sfătuit, spune-mi şi unde! Biata de mine! Toţi mi-aţi sărit în cap. Şi eu care credeam că avem dreptul să ne spunem liber opiniile...

Aranca - 2007-09-11

"Şi eu care credeam că avem dreptul să ne spunem liber opiniile..." Da, toţi au dreptul să-şi spună liber opiniile, dar se aşteaptă opinii literare strict referitoare la acest text. Mulţumesc.

tincuta - 2007-09-11

Yerba mate făcea parte din text. Nu m-am îndepărtat de la subiect. Cu plăcere.

Oriana - 2007-09-11

Draga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiţi strania carcasă roşie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\

Aranca - 2007-09-11

Cred că Adriana şi Gebeilzis au înţeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteţi (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco şi nici pentru yerba maté şi producătorii ei), prin negaţia (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce ţin de prezentul şi structura mea. Chiar dacă muşcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria şi viaţa de acum. Muşcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanţelor mai mare decât în alte ţinuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuţele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în faţa ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, muşcatele şi gândurile în armura lor) precum şi ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Muşeţelul e prea diuretic, Tincuţa, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deşi noaptea, luna deasupra mării ruşinoasă ca o fată mare, mi se pare de muşeţel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...

tincuta - 2007-09-12

Am mers pe ideea că ce e prea mult strică, dragă Luminiţa. Şi în poezie e la fel.

Aranca - 2007-09-12

Tincuţa, ai pedalat pe o idee (fără a şti să mergi cu bicicleta) sub un text pe care nu l-ai înţeles.

tincuta - 2007-09-12

Sper să înţeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.

Sancho Panza - 2007-09-12

prin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana

Sapphire - 2007-09-12

Draga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.

tincuta - 2007-09-13

Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulţumesc celor care mi-aţi răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu aţi acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauţi" Aranca " fără a şti să mergi cu bicicleta" şi alţii... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei şi să accepte şi părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziţie vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toţi şi să scriem ceea ce putem fiecare. Mulţumesc încă o dată şi succes tuturor!

Aranca - 2007-09-13

nu am ştiut că e de ajuns să citeşti primul vers pentru a exprima o părere literară şi să devii alergică. poate ajută muşeţelul.

Sapphire - 2007-09-13

Dragă Tincuţa, comentariul tău iniţial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puţin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, aşa cum îţi spuneam, nu spera că numai tu eşti singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susţii că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poţi lua la fel de "ad literam", înţelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră eşti tu când spui că eşti alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost şi sfatul lui să te cauţi la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să reciteşti cu atenţie comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentinţe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, aşa cum ţi s-a mai atras atenţia, NU vorbeşte despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalţi doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citeşti despre asta pe hermeneia. Cât despre ce şi cât ar trebui să ţi se răspundă, da, sunt de acord, Tincuţa, cu tine. Eu una mi-aş dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur şi simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aş spune că este cea mai bună lecţie... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în faţa nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacţii negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Aşa că te rog încă o dată să îmi înţelegi demersul şi să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reţine, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi şi alte comentarii ale tale, şi am înţeles pe undeva că eşti obişnuită să arunci uşor cu sentinţe, aşteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleaşi facilităţi ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de uşor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, şi nici şedinţe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici şirul comentariilor inutile demersului literar şi să ne întoarcem cu toţii la scriere şi comentarii la obiect. Te aşteptăm cu texte şi comentarii în care să apreciez şi eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.

Doru Lubov - 2007-09-15

Foarte placuta stare mi-a lasat acest text, Aranco. M-am bucurat sa te citesc...