| |
|
| |
vine o clipă şi mă smulge din trup
mă goneşte prin degete pe urmele inimii
ciugulindu-mi ochii până când lumina
se opreşte descheiată de simţuri
la ora exactă a păcatului
încolăcit pe axul umbrei mă întreb
de ce puiului de şarpe îi este frică de mine
cum dor ne-spusele de taină ale mortului vise
cât de firesc e să adormi într-un pat străin
alături de un zâmbet frigid
Dumnezeu e un perete de sare
pe care-l pot linge atunci când mi-e foame
un animal rănit
pe care aş putea să-l tămăduiesc sau să-l împuşc
zugravul nebun
ce nu mai are pe lume decât zidul pictat
undeva soarele asfinţeşte
deasupra unui morman de oase
ea reinventează aşteptări cu masa întinsă
sătul de lumina de felinar a trupului
mă întreb cât de adânc
îşi afundă soarta mâinile-n carne
cautându-ma printre vintrele timpului
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
alma -
2007-09-08  |
Sunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat şi ceva de reţinut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îţi e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu?
Mi-a plăcut mult strofa cu şi despre Dumnezeu.
Pune textul la colecţia ta cu cele mai bune poezii.
|
| Younger Sister -
2007-09-09 |
Un poem într-adevăr de colecţie. Rescriere a mitului prometeic, o căutare a sacrului interior, sfîşietor şi aproape. Apa timpului de o clipă ca de o lacrimă tulburată, deschide cutia Pandorei, reinventînd aşteptări cu masa întinsă. Setea, foamea, deşteptarea animalului rănit, oprindu-se înaintea peretului de sare, acel perete pe care zugravul nebun, ce nu mai are pe lume decât zidul pictat aşterne marile sale întrebări fără răspuns. Imagini autentice, puternice, tulburătoare. O compoziţe clasică prin echilibru şi forţă evocatoare.
|
| silv -
2007-09-15 |
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul.
Felicitari.
|
| vladimir -
2007-09-30 |
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
|
| lucian -
2008-02-10 |
un poem despre care unii ar spune ca foloseste cuvinte nepoetice. puterea cu care este scris si mesajul sau atat de bine inchegat il salveaza de aceste observatii neavenite. remarc patosul literar.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com