| |
|
| |
nu ţipa la dumnezeu când camerele cu diafilme
au nevoie de renovare
limbile se întind mute între o ţară şi alta între o autostradă şi mine
pe dunga paharului încep să apară semne de praf
de piele
de amintiri dezintoxicate
emoţia îşi simte orgasmele postum
ca pe nişte zdrenţe idioate care înţeapă urlă se aprind
în acest april’ al placentelor sfâşiate
tristeţea mea încetează a mai avea sex-appeal
mă dor cărţile uitate
rafturile tăiate din copaci transpiraţi şi goi
mă doare cablul de alimentare
care nu ştie să mai fie negru
femeia înecată în spermă care nu mai are gust ochi şi cuvinte
mă doare ledul verde aprins
care cimentează şi nu spală acizii
mi-e frică să mai schimb vreun caracter am doar câteva secunde la dispoziţie în placenta visării
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com