| |
|
| |
undeva în deşert
Dumnezeu s-a oprit din mers
poate zâmbeşte
sau e doar obosit
pe spatele său şerpuiesc
o mie de gorgone
împietrite-n mirază
de la o vreme devenise neatent
aşa că oamenii se îndrăgosteau
pe furiş în anotimpuri nepotrivite
făceau dragoste numai în zile cu soţ
femeile se lăsau devorate de corali
îşi deschideau pulpele apoi braţele
ascunzând în pântec implozii
dacă ar fi fost muritor
probabil şi-ar fi aprins o ţigară
te-ar fi privit aşteptându-mă
prizonieră unui drum înfundat
inelul i-ar aluneca de pe deget
mi-ar atinge fruntea cu buzele
chemându-mă pe numele de bărbat
s-ar desprinde din mine
ca un fel de roşu în cădere
dacă te-aş întâlni Doamne
mi-ai povesti cum a fost prima ta zi
din ce parte a răsărit lumea
eu ti-aş spăla piciorul de urme
aş împărţi femeia aceasta cu tine
până când gustul ei de sabie
ne-ar umple gura de sânge
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| alma -
2006-02-28 |
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia:
dacă te-aş întâlni Doamne
mi-ai povesti cum a fost prima ta zi
din ce parte a răsărit lumea
eu ti-aş spăla piciorul de urme
aş împărţi femeia aceasta cu tine
până când gustul ei de sabie
ne-ar umple gura de sânge
Uneori e de ajuns să scrii aşa ceva şi atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deşertului, poţi renunţa la ele sau sau nu, e acelaşi lucru pentru poem).
|
| vladimir -
2006-02-28 |
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
|
| Sapphire -
2006-03-02 |
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol.
Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere...
Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star:
"Mary Magdalene:
Try not to get worried, try not to turn on to
Problems that upset you oh don't you know
Everything's alright yes everything's fine
And we want you to sleep well tonight
Let the world turn without you tonight
If we try we'll get by so forget all about us tonight
Apostles' women:
Everything's alright yes everything's alright yes
Mary Magdalene:
Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you
Myrrh for your hot forehead and then you'll feel
Everything's alright yes everything's fine
And it's cool and the ointment's sweet
For the fire in your head and feet
Close your eyes close your eyes
And relax think of nothing tonight"
|
| vladimir -
2006-03-02 |
Ma bucur ca aceasta abordare in afara dogmei a problemei relatiei om-Creator a fost inteleasa cu deschidere din partea lectorului si fara prejudecati... momentul in care s-a scris poezia a fost unul privilegiat. Multumesc Blanca, textul intentionat s-a vrut scris pe trei nivele de interpretare.
|

|
|