Chipul tău se preface
Din pereţi reci de piatră.
Îl privesc alb despletind marmură.
Toate dimineţile îl imaginez făurit
Şi-l caut în spărturi de umbre
Cu lumini.
Lumea se petrece pe autostradă în mare viteză.
Tu o visezi conducând într-un mare poem.
De ai avea calculator la volan
L-ai scrie în vers alb
Rând cu rând.
Neputând, reproşezi părinţilor că te-au născut,
Munţilor că nu te lasă să-i urci, râului
Repeziciunea apelor reci şi paharelor
Că trebuie umplute mereu.
Trăiri personale de lilieci înfloriţi, sculptori,
Pictori, balerine, aleii, cuvinte, vise, stânci,
Fântâni, nopţi, lacuri, arme, otravă, stele
Întâlneşti uimit, fără a înţelege însă
Dălţile care din piatră
Definesc chipul tău.
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com