Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

merg cu picioarele goale prin bucătărie I
alte hărți

de Virgil Titarenco (Profetul)
director hermeneia





merg cu picioarele goale prin bucătărie
mă īntreb oare de ce gresia rece mă duce cu gīndul la singurătate
poate pentru că atīt de rar găsești una de calitate astăzi
toți oamenii ăștia care mișună pe web
fremătīnd ca o muscărie pe un hoit proaspăt
se agită īși fac bloguri
nu știu de ce īn mintea mea sună ciudat a bīrloguri
ceva rotund concav un fel de sihăstrie cu cablu
īn care te cuibărești și īncepe să duhnească
a nefericire de eschibiționist
de ce nu stau unde au stat toată viața
īn cealaltă singurătate
fiecare īn bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros
așteptīnd noaptea

mă gīndesc la nopțile de altă dată
viața e ca o femeie īnaltă crudă cu mīinile zdravene
pe mine m-a smuls din casa bunicii
apoi am tot plutit ca o bucată de placaj pe dunăre
niciodată nu a mai fost la fel
niciodată nu au mai fost nopțile acelea de lapislazuli
priveam prin crucea ferestrei albastrul devenea tot mai albastru
timpul devenea tot mai liniște
eram aproape veșnic pe vremea aceea
m-a smuls amăgindu-mă cu noile cartiere
cu lumina electrică a ochilor ei
cu mirosul de apă īntotdeauna caldă
și cu cea mai cumplită invenție a civilizației școala
ar trebui torturați pe roată cei care au inventat violarea copilăriei

nimeni nu īți spune ce se va īntīmpla īn viață
părinții sīnt cele mai lașe creaturi
niște copii care nu ajung niciodată să zboare
īși frīng palmele și spun invariabil atīt ne-am priceput
īmi amintesc de profesorul de matematică din liceu
m-a lăsat să īi duc servieta īntr-o după-amiază
era așa de beat și așa de sincer īncīt m-a făcut să devin om mare
ieșeam din cocon ca un fluture tīmpit
īmi tăia ultima frīnghie ultimul cordon ombilical
mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat
iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mīini lungi
mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton
desenīndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți







2007-09-01
608


Profetul

Cele mai noi texte publicate

undeva īntre dragoste și plăcere - Profetul- (poezie)
poetul III - Profetul- (poezie)
o dimineață pe īntrebare - Profetul- (poezie)
deja vu cu iz de levănțică și camfor - Profetul- (poezie)
ortholost - Profetul- (poezie)
am văzut-o - Profetul- (poezie)
sīnt un incult - Profetul- (poezie)
īntre trup şi-ntre vis - Profetul- (poezie)
sīnt un nesuferit - Profetul- (proza)
sīnt un nasture - Profetul- (experiment)


Cele mai noi comentarii

un text poetic... de Profetul
la Fragmentarium. Inevitabil

well, dragul meu,... de Profetul
la poetul III

- simplu, nu... de Profetul
la poetul III

mai Vacarasule, iti... de Profetul
la Rupt de realitate

mai Vacarasule, trec... de Profetul
la poetul III

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


queen margot - 2007-09-01    
*in primul rand, multumesc pentru repostarea textelor

*in ceea ce priveste textul

/nu știu de ce īn mintea mea sună ciudat a bīrloguri
ceva rotund concav ca o lavră rusească
un fel de sihăstrie cu cablu
īn care te cuibărești și īncepe să duhnească a neaerisit
a tămīie a brīnză și a parfum prost
a nefericire de eschibiționist/

ati vizitat vreodata o lavra ruseasca? in nicun caz nu miroase a branza si a parfum ieftin ci miroase a tamaie, smirna si rugaciune.cei ce vietuiesc in pustie mananca putin , sunt de o curatie deosebita si de o simplitate extrema...

*remarc finalul

/īmi amintesc de profesorul de matematică din liceu
m-a lăsat să īi duc servieta īntr-o după-amiază
era așa de beat și așa de sincer īncīt m-a făcut să devin om mare
ieșeam din cocon ca un fluture tīmpit
īmi tăia ultima frīnghie ultimul cordon ombilical
mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat
iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mīini lungi
mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton
desenīndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți/

e un poem in sine ...

p.s.: fac parte dintre bloggeri...deci pagina mea web miroase a parfum ieftin si branza, A NEAERISIT... nu cred, poate doar a singuratate literara...

Profetul - 2007-09-01    
nu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit
a tămīie a brīnză și a parfum prost
a nefericire de eschibiționist”

un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza

queen margot - 2007-09-01    
iertati-ma , domnule, insa mi se pare un afront..aici nu e vorba de imaginatie ci de realitate...nu-mi voi imagina niciodata oricata imaginatie as avea o biserica protestanta goala ca un vagon de metrou , sincer aduceti prin aceasta comparatie tendentioasa jignire universului meu spiritual si nu e prima data...

repet, aici nu e vorba de imaginatie ci de ce e dincolo de intentie...

Profetul - 2007-09-01    
si de un de stiti dumneavoastra care e intentia mea? Nu aveti impresia ca faceti din tintar armasar? si la urma urmei ce are asta de a face cu universul dumneavoastra spiritual? locuiti intr-o lavra?

queen margot - 2007-09-01    
conform DEX

LĮVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporţii din unele ţări ortodoxe (Grecia, Rusia), īn care călugării locuiesc īn chilii separate, de tip rural.

deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe.
nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant.

eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete.
un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin.

libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana.

meditand atent, catalina


stefan doru dancus - 2007-09-01    
Poetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma.
IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris.
Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna.
Eu il cred.
Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau.

Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala.
De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta.

Te voi citi pe viitor,
Sa ai pace,
Dancs

stefan doru dancus - 2007-09-01    
Profetule, Qeen Margot nu mai e in lista, aveam sa-i spun si ei vreo 2 vorbe. Rezolvi cu reaparitia sa?
Dancus

queen margot - 2007-09-01    
sunt. te ascult stefam doru dancus

Profetul - 2007-09-02    
Interesant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvīntul mīnăstire dar cīnd am citit undeva prima dată cuvīntul „lavr㔠scria că erau niște grote săpate īn stīncă de unii pustnici (mai fanatici) și īn care abia īncapeau să stea culcați și īși lăsau doar o mică gaură la intrare īn care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pīine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă īntr-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și īncă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.

Profetul - 2007-09-02    
ce e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.

Profetul - 2007-09-02    
Si inca ceva Bobadile, si eu ard tamiie. Si inca din aia din pustia Sinai. Prime quality. Ma face asta ortodox? Sau iudeu? Sau animist? Sau ce anume? Uneori "duhneste" a tamiie la mine in office. Is something wrong with that? Iar despre brinza ce sa iti spun.. in lipsa de caș ardelenesc ma multumesc si cu "roumi" egiptean sau aleppo cheese. Merge exelent cu "Rosso di Transysvanie", colectie bizantina. Sper sa pricepi despre ce fac eu vorbire pe aici.

Profetul - 2007-09-02    
"a life"? What kind of life? Fii mai explicit te rog. Eu nu scriu ca sa fiu mai fericit sau mai nefericit. Pentru mine scriitura nu e nici terapie si nici ispasire. Scriu ca am chef si imi face placere. Citeste-mi opinia din profil si vei vedea ca nu cred ca viata e poezie si nici ca poezia e viata. Asa ca in ce priveste punctul meu de pornire nu ai cum sa il ataci. In ce priveste desteptaciunea si prostia, afirmatiie iti apartin. Eu inca sper ca cei care citesc ce scriu eu sint cel putin la fel de inteligenti ca mine. Dar uneori se mai rataceste si cite o exceptie. Dar, asta e..

Profetul - 2007-09-02    
wow, incepem sa ne laudam.
iarta-ma Bobadile ca eu nu am companie care face 3 milioane de dolari pe an si nici angajati nu am, nici macar unul. am multe lipsuri. ba imi lipseste si smerenia si respectul. si multe altele. dar ma tem ca nu prea am cum sa le invat nici de la tine. nu de alta dar nu le vad. poate e tot miopia mea proverbiala sau poate ca e ca in povestea cu paiul si birna. merci in orice caz pentru sfaturile cu privire la ograda mea. le pun tot acolo unde le pun pe toate... sfaturile celor care mi le dau. adica le dau din gura si nu fac nimic altceva. in ce priveste lectiile tale cu privire la respect ma tem ca nu prea am ce invata. dimpotriva, cred ca eu ti l-am oferit de muuult prea multe ori. de muuult prea multe ori mi s-a spus ca ar trebui sa iti inchid contul, mi s-a atras atentia ca "te tin in brate", ca imi fac rau singur, ca "deteriorezi imaginea hermeneia" prin lipsa ta de.. guess what?.. respect. si m-am tot opus acestor opinii, care nu au venit doar de la o persoana. te asigur ca in ce priveste respectul balanta e cu totul diferita de felul in care o vezi tu. eu insa iti doresc sa faci cum crezi tu de cuviinta. e mare internetul. poate gasesti oameni care te vor respecta mai mult si vor fi mai ingaduitori cu tine. iti urez succes in cautarile tale.

queen margot - 2007-09-03    
V/am citit cu mare atentie comentariile, domnule TItarenco si nu mi/ati raspuns de fapt la ceea ce am scris. Sincer, degeaba veniti sa apreciati ceea ce scriu in poezie daca pe mine ca om nu ma ascultati cand va spun ...fragmentul
/ceva rotund concav ca o lavră rusească
un fel de sihăstrie cu cablu
īn care te cuibărești și īncepe să duhnească a neaerisit
a tămīie a brīnză și a parfum prost
a nefericire de eschibiționist
de ce nu stau unde au stat toată viața
īn cealaltă singurătate
fiecare īn bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros
așteptīnd noaptea/
ma jigneste pe mine ca ortodox... lavra nu e javra, domnule Titarenco, vorbim latine ciudat de diferite... daca situatia ar fi stat invers sunt sigura ca la ora aceasta textul ar fi fost retras sau ascuns.
apreciind ceea ce scriu dar nu si universul spiritual caruia/ i apartin am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.
in viata intalnim multa lume dar putini oameni.
orgoliul dumneavoastra e mult mai mare decat intelepciunea pe care in nenumarate randuri ati dovedit/o in mod fericit... ati preferat sa luati in deradere inclusiv cuvintele unui alt autor si sa il injositi , sa/i vedeti paiul din ochi ... respectul de care ma bucur cu adevarat ca autor pe siteul dvstra de poezie e relevant prin modul in care ati ortografiat pen name/ul meu
citez
/Interesant margot. Nu te contrazic./

nu va contrazic, domnule... insa consider ca e de bun simt sa ma retrag daca dvstra nu va reconsiderati atitudinea vis/a/vis de acest text. nu puteti fi suspendat de pe propriul site si nici nu va poate fi sters sau ascuns textul, tocmai de aceea aveti cea mai mare libertate si responsabilitate ... atat timp cat el exista in forma actuala am sentimentul ca sunt in casa unui om care cu o mana imi arata lumina si cu alta imi smulge penele ingerilor



Profetul - 2007-09-04    
Ok, am avut suficiente discutii zilele astea cu diferite persoane.
Concluzia mea este ca textul asa cum era nu incalca Regulamentul Hermeneia. Una din temerile mele este "talibanizarea" raportarii la exercitiul literar si crearea unui precedent periculos de intoleranta.
A folosi un limbaj pornografic e un lucru distinct si e o alegere clara daca vrei sa faci sau nu o astfel de "literatura". Si sint chiar uimit ca Bobadil care in mod repetat a incalcat regulamentul acolo devine atit de preocupat de Regulament aici. Mi se pare un gest ipocrit de genul "inghitirii camilei si strecurarii tintarului", daca e sa folosim un limbaj biblic. Cind vine vorba insa de sensibilitati religioase lucrurile pot deveni foarte alunecoase. Foarte usor putem sa devenim asemanatori cu acei musulmani care au terorizat Europa pentru ca cineva a facut intr-un ziar caricaturi cu Mahomed. Si observ acelasi tip de intransigenta religioasa si la Bobadil si la Queen Margot. Si nu imi ascund profunda dezamagire. Avem de-a face aici cu un risc major la adresa intelegerii conceptului de libertate de exprimare. Evident, cite persoane atitea acceptiuni. In acceptiunea mea atita timp cit nu se mentioneaza un nume de persoana sau de confesiune religioasa nu se poate vorbi de profanare sau defaimare. Dupa cum trebuie sa existe o protectie impotriva profanarii sau defaimarii tot asa trebuie sa existe o protectie si impotriva abuzurilor acestor vinatori de vrajitoare care urmaresc limitarea libertatii de expresie asa cum le convine lor. Nu cred ca poate functiona ca si criteriu pentru definirea profanarii sau defaimarii elemente de genul "eu ca si exponent al confesiunii x ma simt jignit de expresia y". O astfel de justificare este o gluma si eventual o ofensa la adresa inteligentei fiecaruia dintre noi. Unde am ajunge daca fiecare ar trage semnalul de alarma de fiecare data cind "se simte jignit". Eu de exemplu "ma simt jignit in simtul meu estetic" cind citesc anumite timpenii nonestetice care se posteaza pe Hermeneia. Si nu sint putine. Ce ar trebui sa fac? Sa ma dau de ceasul mortii? Sa invoc drepturile omului sau Regulamentul Hermeneia?!
In orice caz eu am ales sa elimin acele portiuni controversate. Si o fac, asa cum am spus, cu multa stringere de inima. Nu ca mi-ar fi neaparat dragi. Dar fiindca acest lucru poate fi perceput ca un fel de cedare in fata acestei "talibanizari estetice". O fac insa pentru ca nu prea am cu cine sta de vorba ia cind oamenii ajung sa foloseasca drept argumente expresii de genul "te crezi destept, esti arogant, esti cu nasul pe sus" si alte asemenea, pur si simplu incep sa ma plictisesc. Ma asteptam la o controversa inteligenta si ambitioasa nu la smiorcaieli si justificari din astea infantile. Dar zadarnica mi-a fost asteptarea. Si asta cu atit mai mult cu cit niciodata nu am anulat contul nimanui care m-a atacat barbateste, inteligent si frontal. Si nu mi-e frica de controverse. De fapt cred ca adevarata valoare si calitate se naste din controverse. Dar cind vin oameni si invoca faptul ca ma cred prea destept, sau ca sint arogant sau alte aberatii din astea ieftine, ma apuca asa o dezamagire profunda ca nici macar o controversa ca lumea nu am cu cine sa am.
As vrea sa mai adaug ceva. Da, hermeneia imi apartine. Si unul din principiile care au stat la baza ei a fost libertatea de exprimare. Pentru ca cred foarte mult in asta. Si asta mai ales pentru ca cred ca romānii inca nu stiu ce inseamna libertatea de exprimare. Asta nu inseamna ca nu stiu sa injure sau sa isi umple ziarele cu pornografie. Libertartatea de exprimare insa insemna cu totul altceva. Incidentul acesta nu a facut decit sa scoata in evidenta inca o data aceasta realitate subtila. Evident se mai poate vorbi mult despre asta.

stefan doru dancus - 2007-09-04    
Interesanta expunere. Profetule, apreciez inversunata revolta. E scrisa bine.
Totusi, ce-ar zice musulmanii astia cand ar afla ca regele David a compus "Cantarea Cantarilor" folosind fara rezerve tatele si picioarele preaiubitei? Nu s-ar zgaria pe ochi? Ar mai fi atat de categorici?
Nu-i nimeni pe-aici pentru o polemica adevarata, zici. Ai cautat bine? Personal, ma exclud din start din acest camp.
Ah, iubesc Hermeneia!
Dancus

vladimir - 2007-09-04    
Una dintre cele mai bune poezii scrise de tine... poate pentru ca este una vie, a naibii de imperfecta si care exprima varianta neprelucrata a unor obsesii comune. Se vede ca ideile din Rousseau sau Sartre au fost asimilate mai demult si nu sunt produsul emotional al unei lecturi de duminica.
As folosi in loc de "mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton" - "mă smulgea din orașul meu clădit din beton" iar la final as renunta la partea "desenīndu-mi pe aripi" care este in picaj fata de restul poeziei.
Poate o strofa terminata in versul penultim si cu "alte vise alte contururi alte hărți" separat de restul.

Sapphire - 2007-09-04    
Pentru ca nu am fost prezenta la momentul potrivit, tin sa spun ca, daca apreciez decizia luata de Virgil, eu raman la parerea ca textul nu continea nici un afront la adresa religiei ortodoxe, asa cum s-a spus, ci, eventual, conducea la ideea ca poetul nu este in egala masura informat despre anumite realitati la care a facut trimitere (asa cum de altfel a si recunoscut intr-unul dintre comentarii). Iar aceasta nu este o crima si nu poate conduce, dupa parerea mea, decat la comentarii decente, in care eventual se pot face trimiteri la semnificatii, la realitatea cunoscuta de catre alti autori etc. Virgil a citit ceva, noi am citit poate Patericul si alte carti asemanatoare. Noi abordam religios imaginea despre pustnici si lavre; el a privit doar din punct de vedere fizic si natural problema: un spatiu inchis nu poate sa miroasa frumos. Incepem acum sa ii dam in cap pentru ca noi credem in puterea rugaciunii si in semnificatiile izolarii altfel decat el? Sau il putem obliga sa ia de bun ceea ce unii dintre noi am experimentat? Mi se pare ca in egala masura am putea sa ne simtim jigniti si sa cerem interzicerea tuturor scrierilor care nesocotesc ceea ce noi consideram evidenta in credinta ortodoxa. Si sa nu uitam ca acesta este o poezie. Nu a fost atacata nici o credinta, nici o denominatie crestina etc. Pur si simplu, autorul are o alta intelegere. Aceasta nu ne diminueaza credinta noastra si nici nu afecteaza realitatea; nu inseamna ca trebuie sa tacem cumva, desigur, nu aceasta este ideea. Este de apreciat oricand o interventie care aduce un plus de informatie sau care tinde sa corecteze, decat una care tinde sa dea ultimatumuri.
Una peste alta, nu putem obliga pe cineva sa aiba aceeasi viziune ca si noi, iar mirosul dintr-o lavra tine in egala masura de induhovnicirea traitorilor de acolo, cat si de inima privitorului, cred eu. Eu una cred ca, sunstinandu-ne credinta, putem sa facem un bine mai mare contribuind la cunoasterea adevarului despre traitorii ei si explicand, daca avem ceva de explicat, cu smerenie si blandete, decat lansandu-ne in certuri... Sper sa nu fiu inteleasa gresit, dar, din nou, asta depinde si de inima si ochiul celui care citeste. E trist oricum sa vezi cat de usor se trece aici de la comentariile asupra textului la presupunerile cu privire la persoana, fie ea a autorului, fie a comentatorului. Sper din toata inima ca, intr-adevar, sa nu fie un precedent ce s-a intamplat aici, altfel vom ajunge in curand sa ne fie teama sa mai scriem.