Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

Să mai regurgităm /un poem
***

de Adriana Lisandru (Sancho Panza)
autor hermeneia
moderator





Când întâmplările simple trec ca un
montagne rousse
peste spinările tăcerii,
aceleaşi spinări unde memoria ta s-a prelins asemeni
unui ulei urât mirositor,
te apleci înainte îţi apeşi mâinile strâns peste buze,
ţi se înnoadă pe limbă venale cuvinte anghile,
ce departe e Marea Sargasselor,
până la ea te treieră peştii pirana
prin măduva oaselor,
hei adevărul a fost spânzurat fără proces,
lumina a putrezit în smârcuri de frică,
pielea ţi-a căpătat un iz dulceag
a minciună şi-a toamne,
ajută-ne, Doamne,

şi-atunci

îţi torni în palmele ciuturi ceva zboruri uscate de fluturi
în tâmple îţi urlă seri despicate sub limbă de cnuturi
un nebun îţi fură regina un pion îţi spulberă tura
nopţi decrepite îţi umplu cu sărutul lor gura

nu-i nimic

speranţa se vinde-n fiole, fericirea la plic,
ursoaica îşi culege din tomberoane pădurea,
ziua de ieri stă zvârlită-n pungi de gunoi pe alee,
buget ora 5 rezoluţii manele de trei ori femeie,
un alt Quasimodo se caţără-n patru labe pe soclu,
vecinul de la doi îşi bea ultima vertebră la birt,
copilul lui joacă poker cu moartea de-o viaţă,

deschideţi, înţelepţilor, fereastra,
s-a făcut dimineaţă,
timpul s-a macerat în ceasornic şi duhneşte a spirt.

neputinţa
te hăcuie-n dinţii săi ascuţiţi de rechin
pâine si circ
când nu mai e apă şi nici sfinţi s-o prefacă în vin.

închidem ochii,
inspirăm,
expirăm,
ne dăm cu parfum
şi mai regurităm un poem.







2007-09-01
293


Sancho Panza

Cele mai noi texte publicate

ftizie - Sancho Panza- (poezie)
închinare de cuarţ - Sancho Panza- (poezie)
Quo vadis? - Sancho Panza- (poezie)
Decembrie fără de înger - Sancho Panza- (poezie)
încep să înţeleg elefanţii - Sancho Panza- (poezie)
şapte pietre - Sancho Panza- (poezie)
Clivaj - Sancho Panza- (poezie)
Incunabul - Sancho Panza- (poezie)
McDonald’s - Sancho Panza- (poezie)
irespirabil - Sancho Panza- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Florin, multumesc pentru... de Sancho Panza
la foarfecele iubirii

pot sa rad... de Sancho Panza
la dumitru compune un necrolog pentru el însuşi

Daniel, multumesc pentru... de Sancho Panza
la ftizie

mirari/ intorogatii: 1) "pielea... de Sancho Panza
la foarfecele iubirii

cred ca este... de Sancho Panza
la ce frumuseţe rară

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


stefan doru dancus - 2007-09-01    
Nu te dezminti, domnita.
Cunosti parerea mea despre carte. O mentin si pentru acest poem care te infioara.
Dancus

Sancho Panza - 2007-09-01    
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva?

Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.

Sapphire - 2007-09-01    
Adriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles.

Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.

Sancho Panza - 2007-09-01    
Bianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva!
Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.

stefan doru dancus - 2007-09-04    
Pentru Sapphire
Fie aşa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg:

Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeţi şi plângeţi concomitent, purtaţi pe faţă măştile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înţelege – deh, trăieşte la înălţimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, aşijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca şi cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers şi nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenţii. Un şef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori şefi ş.a.m.d. trebuie să fie zi şi noapte stresaţi de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupaţi”.
Dacă aş enumera şi alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaţilor, aşa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluţie.

Iar cand "speranţa se vinde-n fiole/ şi fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine şi cui dă peniţe, deşi am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală?
Dancus