| |
|
| |
Să ne iubim - Prinţesă - sub stelele ce ard
Azi Prinţul rătăceşte într-un cotlon pierdut
Cometele-n derivă mai spun că l-au văzut
Jucând cu universuri posibil biliard
În lumi ce oglindindite şi paralele curg
Noi vom pieri - Prinţesă - sintagme de candoare
Ne-or hăitui-n desişul din nesfârşitul rug
Cuvinte-n versuri stranii - lungi câini de vânătoare…
Şi poate amintirea acelui Prinţ nebun
Ne va ascunde - calmă - sub clipe moi de vis
Când îngerii la cazne sublime ne supun
Cătând infernuri tandre în stinsul paradis
Cât trandafirul coasei luceşte fără fard
Să ne iubim - Prinţesă - sub stelele ce ard
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| queen margot -
2007-08-30 |
un menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...
|
| Sixtus -
2007-08-30 |
Eate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii.
Multumesc pt. citire,
G.M.
|
| Aranca -
2007-09-26 |
Atmosfera medievală e doar butaforie...
Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât şi în ultimele două versuri, ca laitmotiv):
"Cât trandafirul coasei luceşte fără fard
Să ne iubim - Prinţesă - sub stelele ce ard"
Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile :
"O voi che per la via d'Amore passate
attendete e guardate
s'elli č dolore alcun, quanto 'l mio, grave;
e prego sol ch'audir mi sofferiate,
e poi imaginate"...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com