| |
|
| |
când ea era mireasă
lumea râdea şi dansa cu focul
de partea cealaltă a voalului
ne spuneau că arătăm ca doi extratereştri
ea cu pistrui albaştri
eu neras parcă pentru totdeauna
ne făceau poze şi zâmbeam în colţul gurii
fiindcă viaţa înseamnă
un luat de la capăt până la sfârşit
viaţa înseamnă un luat de la capăt până la sfârşit
viaţa înseamnă un luat de la capăt până la sfârşit
eu mă opresc aici.
când ea era mireasă
lumea râdea şi dansa cu focul...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-02-27 |
Cred că acel "neras parcă pentru totdeauna" ar putea fi o cheie pentru descifrarea poemului. Pentru că "eu" (ca entitate între sine şi supraeu) se opreşte "aici" (spaţial, dar atemporal), ca într-un flash cu mireasă şi extratereştri - interesantă asociere. Cum ar suna o continuare a poemului? Ce se întâmplă "mai departe", "eul" aici, "lumea" acolo?
|
| Luv -
2006-02-27 |
Alma, "eu mă opresc aici".
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com