| |
|
| |
Lucreţia, casa de chirpici e bătrână
în colţuri cratere în care păianjenii
îşi aduc pe lume mântuitorii.
cu ochii în icoană te uiţi într-o oglindă
vezi un prunc jucându-se prin curte.
Lucreţia, casa de chirpici se dărâmă de
singurătate. pereţii port în pielea lor toate pozele
parcă e o cutie în care viaţa se conservă
iar sufletul mocneşte o torţă de durere
în timpul unei naşteri. fiecare grindă devine zi
de primăvară cu miros de salcâmi gata te mărite
Lucreţia, casa de chirpici îşi închide ferestrele
noaptea. pământul îi aşeză pe ochi Luna
un nufăr galben ca cel din vârful catedralei.
prin curtea cu boboci rătăciţi în iarbă
tălpile-şi descălţă copilăria devenind
responsabile. cu păianjenii într-o cană
o să urcăm treptele de pânză
fără să privim înapoi. ai să vezi Lucreţie
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com