Anisoara Iordache -- Tablou feliat -- poezie

Zgârieturi pe coatele tăcerilor.
* Duhul dumbrăvilor îmbăiate în lumina asfinţitului,
întinde aşternuturi albe
din petale de trandafir.*

Heliade dansează în jurul foişorului
plutitor pe ape de lotuşi.
Bătrani corăbieri-călători pe arce stelare,
caută printre
nebuni,
regi
şi
regine,
pe neexperimentatul Phaethon.
Copiii au baloane în formă de inima le biciclete. Ei pedalează din ce în ce mai repede.
*…timpul se scurge cu paşi egali şi ireversibili.*

Dintr-un chiştoc
un cerşetor trage un ultim fum.
*Ultimul gust amar al vieţii este acelaşi atât pentru bogat cât şi pentru sărac.*

Fete vesele
trec valuri, valuri.
Sar intr-un picior pe spinarea scorpionului împietrit de frică.
Griji n-au.
Poveri n-au.
Tinereţea e uşor de purtat.
* Ploile despletite, rebele ale tinereţii,
prea se grăbesc
să fie înghiţite
de pământul arid al bătrâneţii.*

Soarele feliat de jeturile de apă,
se deschide ca un pepene roşu.
*Miezul dulce al seminţelor dezvăluie noianul de curbe strălucitoare al şoaptelor de iubire.*

Fulger aruncat din carul solar
la piciorul lui Pan:
stropi de chihlimbar;
sunete de nai.
Plopii freamătă.
* Fiorul dragostei în lacrimi de chihlimbar.
prin frunzişul plopilor:
cântecul naiului împrăştie solzii de lumină.*