| |
|
| |
Aerul e tot mai polenizat
mă înţeapă
îîn silabe până la sânge
atunci cocorii îmi scot ochii
şi tu spargi vitrina în care îmi odihnesc
braţul bolnav
lipeşti un timbru verde pe spatele meu
colorat de ploi în nuanţe de albastru
vii în gară şi mă aştepţi toată iarna
cu fierăstrăul mecanic
în mână eu cred că e un buchet
de frezii aerul se electrizează în jurul nostru
ai învăţat la fizică fenomenul
uneori e suficient să ne privim
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com