| |
|
| |
degetul de care mă ţii, îl voi tăia
degetul de care mă ţii, îl voi tăia, a spus mâna
deasupra genunchiului, aşa a spus mâna de liliac
dacă eu sunt acest liliac
tu eşti praful de pe picioarele mele
şi dealul ăsta
şi dealul de dincolo
stejarul de-acolo
ulmii ceia
şi paltinii ăi doi petrecuţi
de care ţâncul lovi fluierul de soc şi
zburătăcirăm toţi pasărea
pasărea amar
(nu trebuia să iei lampa de la el, oricum va ploua)
a, şi unul din ciobăneştii ăia din stână tot tu erai ba tu
aşa cum eşti, eu te vreau
pe sau la picioarele mele
deasupra fluierului
asupra genunchilor mei ca iarba asta călcată
sau aia
culcată de braţe roşii de băietan
ocolind dâmburile negre şi greierii
de fapt, degetul de care mă ţii e arma mea secretă
dusă în sus, la mijlocul pieptului începe să zumzăie
ca o frunză
pe buze
e mortală
nu te uita aşa, deja ai murit
(ştii că în pădure este o unitate militară
invizibilă
îhî
te poate frunzări imediat, numai să mişc din deget
ştiu, orice pădure are aşa ceva
înlăuntrul copacilor
ca nişte fluiere la urechea aplecată a cerului)
uite-aici, în prisacă, aici
cântă pasărea amar din aripa ei din fluierele ei
în şira spinării tale
în şira spinării mele
gata de dragoste
ca un picur cald de ceară
pe frunte
între sânul acesta
şi
acesta
pe umărul tău cel drept
pe umărul meu cel stâng
a
min
mi
la
la
mi
a
..
a
mi
la
la
mi
min
a
umărul tău cel stâng
plouă
pe umărul meu cel drept
frunza, copacii
dealurile
pasărea
pasărea
până când somnul ne va despărţi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com