| |
|
| |
Copacii, îşi plâng tristeţea
In fiecare primăvară.
In frunzele lor,
Arde seva iubirii
La soare.
Noi,
Suntem trişti.
Noi,
Suntem uscaţi.
Nicicând,
Nu va mai germina
Iubirea ce ne apasă.
E trist,
E iarnă,
Ne-am ascuns sub zăpadă
Si plângem.
Plângem
Toate frunzele,
Ce-au murit în noi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2007-08-23 |
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare !
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com