| |
|
| |
de fiecare dată
când ne strângem în braţe amintirile
închise sub cochilia vreunui obiect inutil
o umbră de îndoială ne frânge zâmbetul
abia mijit în colţul gurii
ca şi cum am muşca dintr-un bob de aguridă
şi faldurile cenuşii ale morţii
fâlfâie undeva, într-un loc incert
dar suficient de perceptibil
ca o briză rece şi binefăcătoare
care ne mângâie scurt părul
pe o plajă în asfinţit
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com