| |
|
| |
„saule, saule, pentru ce mă prigoneşti?”
- sunt eu, Ştefan Doru Dăncuş, Doamne
pentru ce îmi iei inima şi iubirea
eu de-acum am să urăsc.
cât de drag îţi pot fi
dacă mi-ai dat copii
avuţii avocaţi puşcării
nu sunt pavel Doamne
cum de-ai uitat că-s Doru Dăncuş
iubesc şi-mi bate inima încă, Doamne
sărmanul Saul nici acum nu ştie
cum să te iubesc Doamne
în clipa cu nervii de fier?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-08-20 |
o simpatică şi imposibilă confuzie a divinităţii... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginaţia debordantă şi îndrăzneaţă a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi aminteşte de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime...
cu aleasă stimă,
mircea nincu.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com