| |
|
| |
Să mă fi cunoscut atunci când îţi căram norii!...
Umerii însângeraţi erau tumefiaţi cu umbre de cer.
Rânduri de pământ în brazde paralele întinse
Cicatrizam veşniciei în piele, ca-ntr-un perete.
Palmele ridicau bucăţi de humă. Le aşezau
În centuri de beton sub formă inversă de trepte.
Rănile mi se întăriseră şi deveniseră lanţuri,
În care constrângeam veşnicia să-ncapă.
Îmi cădeau din cer peste bolta ochiului lacrimi.
Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte
Înţelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,
Boreale focuri descătuşate din arme de fier.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2007-08-20 |
Lucian, in primul rand, am niste observatii ce tin de gramatica.
"În care constrânge-am veşnicia să-ncapă."...o cratima in plus.
apoi: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte./ Înţelesul lor nu se rostea, ci deveneau puternice,". In versul al doilea, subiectul este "intelesul", deci acordul este gresit. Am inteles cum ai gandit tu, dar ar trebui sa renunti l punctul dintre versuri.
"Cicatrizam veşniciei în piele"...vesnicie sai vesniciei? as prefera prima varianta...
trecand peste aceste amanunte, primele doua strofe mi se par prea incorsetate in imagini. parca s-ar izbi unele de altele. strofa a treia mi-a parut salvata de versul: "Se inundau orele, clipele se descreierau în cuvinte."...desi adjectivul "masive" il umbreste putin.
si inca ceva, aici mi se pare ca exista o inadvertenta: "Palmele ridicau bucăţi de humă./ Le aşezau
În centuri de beton sub formă inversă de trepte."
huma sau beton?!
cam asta ar fi. :)
la buna citire.
|
| lucian -
2007-08-21 |
draga Sancho, îţi mulţumesc pentru atenţia cu care te-ai aplecat asupra versurilor mele şi îţi mulţumesc în acest sens.
în primul rând, observaţiile tale numărul unu şi doi sunt absolut corecte şi le voi îndrepta negreşit.
în ceea ce priveşte adjectivul "masiv", nici mie nu mi-a plăcut locul lui aici. mă voi mai gândi la folosirea lui în acest vers.
inadvertenţa desptre care vorbeşti, pentru mine este un joc al imaginaţiei, adică "bucăţi de humă" sunt cărămizile, iar "centuri de beton" se referă la mortarul care le încorsetează spre a deveni zid. o altă ocupaţie a mea este şi activitatea în construcţii. de acolo m-am inspirat, dacă pot spune astfel.
în ansamblu, întregul poem a fost pentru mine un moment greu. fiecare vers, fiecare cuvânt pus aici este forţat să intre în ideile folosite şi cred că acesta este motivul pentru care poemul îţi pare, să ziceml "forţat. ai dreptate! aşa şi este.
mircea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com