| |
|
| |
da, te duc în braţe până în aşternut
am încuiat uşa, da, am plătit
am pus bagajele noastre unul peste altul în colţ
afară nu mai e nimeni nu e nimic la fereastră – cum ar spune poetul -
în două secunde pun apa pe foc
şi te spăl pe picioare
cât timp stai pe marginea albicioasă a patului dând din picior
până e gata masa până aprind lumânarea albastră
spune-mi cât de mult vrei acasă
acasă e un cuvânt superb mai ales cum îl stâlceşti tu în silabe
ca şi fericirea, printre altele
eu vreau şi mai mult – ba eu - dar nu ştiu ..cred că şi Dumnezeu vrea acasă la noi
nu-l vrei pe Dumnezeu în noaptea asta? bine, nu-l ..îl dau deoparte cu beţigaşul ăsta apăsând în jar
nici dacă zicem că Dumnezeu e câine? nici
..
auzi, vrei nişte fragi? numai unul, restul pumnului, după cină
..
ce picioare frumoase ai
de asta îl şi întinzi aşa, ca şi cum nu am mai văzut eu aşa minunăţii, niciodată
să-l băgăm înăuntru, acum dreptul, dreptul, mă, dumnezeule
nu mă privi aşa, nu plec nicăieri
hai să mâncăm
mâncăm pe genunchi tot ce avem mai bun – nu, nu uit fragii, la urmă-
trebuie să ne grăbim puţin, se stinge lumânarea şi plictisim cititorul
aş vrea nişte apă rece. din pumnii tăi. mai dă-mi.. sunt nişte pumni foarte reuşiţi. mulţumesc
..
dang dang, dang.. auzi, tu crezi ca e doar în capul meu dangătul ăsta?
.. da, mulţumesc la fel
vino mai aproape.. îmi place să te miros prin păr, cu ochii închişi...da să ştii că se aude şi din capul tău, da mult mai frumos, mai liniştit
..
..
propun să adormim uitându-ne pe fereastră şi numărând oile.
oi? la cabană, în vârful muntelui,
dragă?
bine, fără oi
..
da, mă
asta e, soarta..
da, mă..
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| francisc -
2007-08-18 |
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc
insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
|
| lucian -
2007-08-18 |
un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginaţia autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., şi complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant şi personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
|
| francisc -
2007-08-19 |
lucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc
andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel.
de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
|
yester -
2007-08-21  |
... dupe cum mărturisisem şi în alte dăţi, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici şi referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturaleţe evidentă, aşa cum îi şade bine unui intelectual care a depăşit faza premergătoare altercaţiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preşul" până la sfârşitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar iniţiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" şi unei "ea", nenumiţi - şi acest fapt sporeşte încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deşi ştiu că acest act nu contează pentru tine.
cu drag, cu gânduri bune, din umbră,
paul
|
| vladimir -
2007-08-21 |
Unul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
|

|
|
|