Luminita Suse -- Trei poezii pentru Doru Fedorovici -- poezie

Argo Navis - inscripţie pe ancoră

tulburător
argonautul căzut din oglinzi
desculţ de cer dezbrăcat de pământ
trece prin mine cu maree de buze frigide

apele dor
sub umerii lui atât de rotunzi
însetat de foame înfometat însetând
somnul muşcă nuferii din coapse lichide

insonor
râsul degetelor pe sânii blânzi
sărut în derivă despică acoperind
seceta umbrei peste amforă cu aripi ude

***

Întoarcerea poetului

unele întâmplări
nu îşi găsesc locul de impresiune în inimă
decât mai târziu
când devin suferinţa absenţei
sau învăţăminte despre irepetabilitate
atunci se desprind din latenţă
şi se varsă cu disperare în gânduri

caietul lui de poezii
a rămas deschis într-o rană mult mai veche
decât aspiraţia hemoragică din vene

de atunci greierii părerilor de rău
învie exponenţial din iarna amintirilor reprimate
şi pledează pentru întoarcerea argonautului
în agora inimii
păşind pe o cergă de aur
flancat de thangka brodată cu lauri

va fi întâmpinat ca niciodată
poemele lui caligrafiate pe makimonouri
fluturând din mâinile mele
în bernă

***

Argonautul umbrelor de aur

nava lui e în derivă sub mări de piatră
opalul dromofob cristalizează în oase
teluric tempo bate sub călcâiul ierbii
ape freatice primenesc giulgiu
pentru inimă de argonaut
fără milă calc peste bioglife şi sargase

din poemele lui nu mi-a rămas nimic
nu i-am permis nici un motiv
de întoarcere în Tesalia
stearpă ne-a fost sămânţa primului sărut
neroditor cornul de minotaur
nu m-am dezgolit din îmbrăţişarea lui
de atunci, lână de aur

nava lui încolţeşte sub munţi de ambră
garoafe albe asediază cala
cine gravează cuneiformele iubirii în umbră
ce umbră mă urcă din fosile
ce fosile îmi zugrăvesc trupul cu pămânţel
amforă cu manuscrise de la marea vie
în care vii sunt numai versurile
despre mine şi el