| |
|
| |
îl cred pe cel ce-mi dă 5000 de euro
ca să scriu o carte.
îl cred pe cel din scara blocului
şi-i dau zilnic de-o vodcă.
îl cred pe adrian copilu minune
aşa cum îi cred şi pe capii bisericilor
îi cred pe cei cu vile multe
cu salarii mari
cu insesizabile hăuri în ei – locuri în care
se prăbuşesc toată viaţa
îi cred pe cei cărora le trimit poştal tot felul de bani.
le cred pe fetele din pagina 5
îi cred pe becali şi pe liiceanu
îi cred.
o cred pe soţia mea în nopţi caniculare
o cred când se apleacă şi ascultă
la pieptul meu şi aude
şi îngână plângând: „nu muri azi dorucu meu”
mă cred şi pe mine uneori
în câte-un răsărit prăpădit de soare
mă întorc din ciudăţenia vieţii în scara blocului
îl aud pe cel aciuit acolo
„5 bani, 10 bani/ 5 bani, 10 bani”
şi-mi dau seama că moartea mea
nu conturbă zig-zag-ul universului
nu mă crede nimeni
că atâta vreme cât îi dau de-o vodcă
celui din stradă – pot merge cu pas de împărat
până la următoarea bătaie de inimă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-08-20 |
o mărturisire stranie a unei vieţi împărţite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului.
acelaşi mircea nincu.
|
|
|