| |
|
| |
poemul e în privire
litere scrise în camera obscura
pentru a nu spune
ci pentru a străluci
în întuneric
fac ocolul poemului
zidit în insonor
scriu mai întâi
ultimul cuvânt din poem
pentru a regăsi începutul
luminii
puse
în voce
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-08-13 |
interesant textul, la fel ca multe ale tale. in final eu cred ca as fi folosit "sonor" in loc de "voce"
|
| Aranca -
2007-08-13 |
Fiecare poem se naşte altfel: uneori e de ajuns o stare, alteori un cuvânt sau un fragment din "ceva".E ca şi cum a-i clădi o casă: mulţi încep de la fundaţie, alţii de sus în jos.
Tu sădeşti ultimul cuvânt şi încep să-i dea treptat lăstare noi iar şi iar până când ai un ghiveci miraculos. Biblioteca mea e ca o seră: acolo respiră în voie cărţile tale pe rafturi cuminţi înflorind prin întuneric Vocea literelor.
|
| lucian -
2007-08-13 |
un poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica.
pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
|
| lucian -
2007-08-13 |
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viaţa in manastire, de saracie in cuvinte, de abţinere in exprimare şi dorinţa de a transmite multitudinea nimicului creaţional. totuşi, este prea multa tehnica şi prea puţin sentiment!
cu sincere aprecieri.
|
| yester -
2007-08-15 |
...există în poemele tale o eleganţă a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică îşi atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv şlefuieşti până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înţeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor şi de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place şi aş mai spune multe... dar de ce acum:)?
atent, cu gânduri bune,
paul
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com