| |
|
| |
1.
priveşte iubito sferele acestea subţiri
echilibrându-se în mine
Maria Rilke vine la masa de seară
şi în acest scenariu cresc primele păpădii
a luat foc şi restul lumii
nu, nu pe geam priveşte
priveşte sferele acestea subţiri
ca nişte atu-uri de rigoare – grefieri speriaţi
nu uita de telefon cotidiana pâine
şi eventualul climat de pace
vezi cine mai e pe internet
ai grijă, da, da, în oraş se dizolvă neofasciştii
să nu calci în vreo baltă infectă
- asta vreau, da -
nu vreau să fii acasă atunci
când sferele acestea îmi vor perfora epiderma şi
vor pleca de capul lor
printre cuvintele ce le scriu chiar acum
când vrei să chemi ambulanţa
2.
eşti o iubită cum n-am mai avut nici una
îţi dau ţie trupul
nu-l izgoni
e bun pentru o înmormântare celebră
pentru mine nu mai e nimeni pe internet
s-au culcat fără să-mi simtă oboseala
- această căprioară hăituită până-n
occipitalul anului 2007
anul din care îmi va fi dor de o biată conjugare a trupului tău
de un biet moment al nimănui
într-o ţară inexistentă
iubita mea
ce poezii frumoase ţi-aş scrie
ce cântece frumoase ţi-aş compune
nu pleca
în orbitele mele ţi-am pregătit sălaşul
uite, acum aruncă tot mapamondul cu pamânt în mine
pe ochii mei pe orbitele mele
ei îţi distrug sfioasa alcătuire
ce mult eşti a mea! ce mult eşti a mea!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-08-12 |
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea şi în ea se măsoară fiinţial pe sine şi existenţa în întregul ei. ideea de perfecţiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subţiri, care vor perfora pielea autorului ca nişte perforatoare hârtia de scris...
cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare şi într-o repetiţie nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv şi visător, îchipuindu-şi că ar privi necontenit (în orbitele mele ţi-am pregătit sălaşul) iubita/iubirea mult dorită.
un poem asupra căruia personal aş reveni şi care nu înţeleg de ce poartă titlul "Pământ".
cu respect şi consideraţie,
mircea nincu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com