| |
|
| |
mărturisesc m-am născut cu tristeţea în oase
poezia nu e pentru cei slabi
pentru cei care-şi vor trage un glonţ sec în rădăcini
e o perfuzie de care tu ai nevoie deşi vom suferi aceeaşi boli incurabile
poezia s-a scris pentru pietre să le alunece pielea de crocodil
crusta galbenă
infectă
nu ştim să intrăm în galerie fără să spargem cristale
râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri
pe cenuşă de şerpi, arizona, un apus incredibil
e ultimul tablou pe care mi-l amintesc cu noi
apoi ciutele şi-au ascuns copita în firidă
scalpul limbii a sângerat smuls a ars tot odată cu colibele
din ochiul păsării a curs o ceară roşie îngropându-ne
dincolo de fereastră oraşul e un pat de spital
mirosind a camfor
îmi învelesc venele pe întuneric
şi mă întreb
je suis malade?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-08-10 |
o suferinţă străbate poemul, însă nu cu aceeaşi intensitate pretutindeni.
spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparaţia dintre perfuzie şi împuşcare. îndrăzneaţă! nu înţeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost şi nu potenţează poemul.
"nu ştim să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară.
.... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? şerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric şi forţat. ce caută aici amerindienii, în concepţia mea?, deşi remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deşi nu îi înţeleg rostul şi sensul în contextul poemului.
apoi se sfârşeşte poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic.
aş voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei şi dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie.
cu aleasă stimă.
|
| lucian -
2007-08-10 |
recitind titlul, să înţeleg că poemul este o stare mirifică? nici astfel, însă, nu îmi pare construit suficient.
|
| queen margot -
2007-08-12 |
acest poem are un caracter aparte, din cand in cand imi reformulez conceptia despre poezie... care nu e altceva decat o stare de suflet... realmente cred ca poezia nu e pentru cei prea sensibili al caror echilibru fragil poate fi aruncat in aer de lectura gandurilor altcuiva, ca poetul e un donator de sange ,, lectorul hranindu/se cu ceea ce iese din noi ... sunt bucati de viata rupte ..adunate apoi de/a valma ...simboluri... daca o sa/ ti spun ce am vrut de la poem s/ar putea sa nu coincida cu ceea ce vezi tu in el asa ca mai bine ia ce ti se pare bun...
starea in care eu am scris vine in contact cu starea pe care o ai tu, cititorule cand ma lecturezi.. s/ar putea sa iti fac ziua mai frumoasa sau dimpotriva, sa ti/ o stric...
finalul je suis malade nu e intamplator ... ascultam dalida.. cu je suis malade... din toate versiunile cantecului imi place penultima realizata de dalida precum si cea a larei fabian...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com