Sancho Panza - 2007-08-20

grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creaţă şi parfum de lirism Purtau între ramuri şi le descătuşeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!

Gebeleizis - 2007-08-21

Poezia e interesantă, dar nu am înţeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "oraşul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ştri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susţine partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "oraşul de stâlp". Nu prea reuşesc să-mi imaginez aşa ceva, poate mă ajută cineva să înţeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creaţă şi parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaş. 2. Compus: vioară-roşie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Aşadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creaţă şi parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporaşi din izmă creaţă şi parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporaşi de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca şi cum aş spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulţumesc anticipat pentru orice ajutor la înţelegerea sensului în limba română a acestor texte.

lucian - 2007-08-21

mulţumesc Sancho atât pentru peniţă cât şi pentru că poemul meu te încântă şi o spui atât de... deschis. mircea.

lucian - 2007-08-21

Gebeleizis, modul în care analizezi poemul, adică cu DEX-ul în mână, îmi pare a fi nu numai unul ce se vrea mai ales academic, cât al unui cititor care citeşte poezie fără a avea pic de imaginaţie. sensurile cuvintelor în limba română, sunt aşa cum le defineşte Dex-ul, dar pentru mine au căpătat noi valenţe, nu neapărat sensuri. dacă am folosit cuvântul balustru, am avut în gând să redau imaginea unui oraş plin de coloane, nu neapărat mici, dar din abundenţă. se pare că nu am reuşit pe deplin. o să mă mai gândesc. vioerele, viorelele sunt flori, aşa cum bine ai remarcat, care în imaginaţia mea, cresc în ramurile plopilor căzuţi de putreziciune, din trupul cărora încă mai "rodesc" aceste viorele. mulţumesc, oricum, pentru comentariu. la bună recitire! mircea.

Gebeleizis - 2007-08-21

Legat de lipsa de imaginaţie, cred că propriile mele creaţii pot răspunde la această afirmaţie. Văd că nimeni nu vrea să mă lămurească nici cu oraşul de stâlp nici cu viorile-toporaşii de mentă. Esistă o anume elasticitate a oricărei limbi, însă în momentul în care un vorbitor nativ nu poate înţelege un text deoarece cuvintele sunt folosite altfel, care mai e sensul poeziei? Nu ar fi mai bine să fie un dicţionar la sfârşit?

Sancho Panza - 2007-08-21

Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana

Gebeleizis - 2007-08-21

Ai dreptate. Doar că dacă stau şi compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereţi, icoanele ies în câştig... E probabil vorba mai mult de stil aici, şi îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alţii să judece, care se pricep mai bine la critică. Şi tot nu ma pot abţine, totuşi, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "oraşul de balustru" sau "oraşul de stâlp" şi cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reuşit să înţeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educaţie pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulţumesc.

lucian - 2007-08-21

Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îţi dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut şi cred că am fost sincer şi politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar şi că gândeşti matematic. până şi imaginaţia trebuie să se supună unei formule, aş spune, ca în originalele şi frumoasele tale tablouri. cu consideraţie, mircea.

Gebeleizis - 2007-08-21

Asta e, avem păreri diferite despre explorarea şi exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că şi eu ar trbebui să scriu mai mult şi să comentez mai puţin (singura obligaţie o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită şi dacă explicaţiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăţ ceva nou, promit ca pe viitor să mă abţin de la comentarii, pentru că scopul apariţiei mele pe hermeneia e de a învăţa, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu ţin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian

lucian - 2007-08-21

Gebeleizis, te rog să mă ierţi pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite şi contribuie, în felul lor, la construcţia fiecărui poem. Cum ai spus, toţi suntem aici să învăţăm. Acest site se defineşte ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost şi nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puţin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.