| |
|
| |
Verdele bălţii
Pete mici de culoare -
Aceleaşi broaşte
*
Cântec de greieri
Savurez jos, sub ramuri
Ceaiul cu lună
*
Sfârşit de vară -
Umbrele norilor reci
Mângâie iarba
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Paul von Gorban -
2007-08-09 |
primul haiku imi aminteste de lacul de la ipotesti. acolo impreuna cu prietenul meu Ciprian Soptica am avut un dialog despre culoarea lacului. Lacul era galben, asa cum ni-l descrie insusi Eminescu. Ceea ce ne fascina era concertul broastelor. O placere sa asculti de pe un pod poemele lor. De aceea cred ca si acest prin haiku reprezinta in fond strigatul poetic.
al doile-a hauku e parca o poveste de dragoste de la tara. numai doi indragostiti de la tara pot asculta cu adevarat cantecul greierilor. tinerii de la oras aud mai mult cantecul canalelor sau a motoarelor de masini. a savura acest "ceai cu luna" cred ca inseamna mai curand inivatie in mijlocul naturii. doamne ce frumos e scris acest haiku. ma si vad alaturi de iubita mea sub ramuri undeva in mijlocul campului acultand luna, ascultand greierii, ascultand cum ea soarbe ceiul. felicitari pentru acest haiku.
al trei-lea haiku se intampla acum. in iasi ploaia chiar mangaie iarba. o splendoare sa arunci privirea printe bulele de pamantului ce se racoreste.
iti multumesc pentru aceasta desfatare a hakuurilor tale. tate cele bune
Paul von Gorban
|
| Gebeleizis -
2007-08-09 |
Mulţumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viaţă mi i-am petrecut în Iaşi, aşa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut nişte ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o privelişte des văzută în satul meu la sfârşit de vară.
|
| Oriana -
2007-08-21 |
In primul haiku "Verdele bălţii/ Pete mici de culoare -/ Aceleaşi broaşte" nu sunt de acord. La anul se vor naste alte broaste din mormoloci noi. Dar DACA sunt broaste TESTOASE... se schimba contextul! Aceleasi traiesc multi ani.
Da, al doilea haiku este bun! Virgula este nenecesara in versul 2 daca rearanjezi cuvintele si elimin una din cele doua cuvinte din "jos sub" pentru ca "sub ramuri" te localizeaza oricum jos:
"Cântec de greieri
sub ramuri mute savurez
ceaiul cu lună"
Si al treilea haiku este bun! Nu as schimba nimic.
Cu drag,
/O\
|
| Gebeleizis -
2007-08-21 |
În altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleaşi", la broaştele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleaşi broaşte cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă şi eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicţie, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puţin asta e părerea mea.
Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin îşi făcuse un cuptor. Şi vine un amic şi-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică şi-l reconstruieşte Nastratin şi alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Şi tot aşa, până când în final îşi face unul pe rotile şi îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea şi nu era mulţumit de poziţia lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu şi pe placul meu". Mulţumesc mult de critică şi comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
|
| Oriana -
2007-08-21 |
Eu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu.
Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna.
Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult.
/O\
|

|
|