| |
|
| |
oraşul s-a aşezat pe stâncă privind îngândurat apusul
suflarea lui metamorfozându-se-ntr-un cerc de zeppeline
era donator de ani buni, cu braţul plin de cicatrici ca o cruce
când era trist se legăna asemeni unui copil bolnav
îngând they crucified my Lord
iubise şi el
iubiri cu tenişi uzi lăsând urme în asfaltul abia turnat lângă o casă frumoasă
mângâindu-i osatura fină
şi buzele
zâmbea inocent aducându-şi aminte că
sângele i se îngroaşă tot mai mult în vene
cu fiecare mesteacăn tăiat din parc
sub care fugeau să se ascundă de ploaia privirilor acide
îndrăgostiţii
dimineaţa pândea deschiderea brutăriei adulmecând
satisfăcut
cafeaua neagră a cornurilor îndesându-şi buzunarele
flămând
simţindu-le calde cochilii de melc pe o fructieră de nisip
uneori
intra în mulţimea de gură-cască a tribunalelor
urmărind procesele pe rol până când
îşi acoperea ochii
trist ca un câine alungat de stăpâni
filosofa întârziind în faţa unei beri
noaptea rugându-l să nu piardă autobuzul spre casă
vedea cum uşa se inchide strivindu-i umerii
buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure
prea singure ca să mai fie întregi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Sancho Panza -
2007-08-08  |
o penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final:
"vedea cum uşa se inchide strivindu-i umerii
buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure
prea singure ca să mai fie întregi"
frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
|
| lucian -
2007-08-08 |
Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin.
|
| Aranca -
2007-08-12 |
a trecut un zeppelin şi a închis oraşul katyei într-o portocală necoaptă a dorinţelor, printre cochilii de melc şi croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă.
s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri.
finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător:
vedea cum uşa se inchide strivindu-i umerii
buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure
prea singure ca să mai fie întregi".
fain.
|
| queen margot -
2007-08-12 |
poti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=)
multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com