| |
|
| |
ducem aceeaşi nevăzută suferinţă a îndepărtării
copacul cu oale îşi are profeţiile lui
cine se naşte cu iubirea în coloană va fi ascuţit de doruri ca o sabie
n-avem nimic, toate sunt primite în dar
sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăş de front
raniţa devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului
oraşele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetăţile sacre
lutul se metamorfozează în marmură şi plânge
după ciubărul cu lapte cald al mamei
îmi plouă cu pământ peste gheare
în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri
inima lor e o cutie de vioară albastră
suflarea să transforme sticla în cercuri de apă
în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră
căci frumuseţea îşi poartă războaiele în ritm de clopot
fotografiile au fost realizate la muzeul Nicolae Popa din satul Târpeşti, judeţul Neamţ în 2006
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-08-12 |
un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale:
"cine se naşte cu iubirea în coloană va fi ascuţit de doruri ca o sabie"
"sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăş de front
raniţa devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului"
"în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri
inima lor e o cutie de vioară albastră"
"căci frumuseţea îşi poartă războaiele în ritm de clopot"
dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială.
"oraşele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetăţile sacre"
(o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară şi mirosul de fân din marele castru roman...)
rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că şi repetiţia lui în şi în- ):
"în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră"
fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice...
un poem deosebit.
fotografiile par puţin mari.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com