| |
|
| |
închide ochii. respiră
lasă mâna să cadă pe mâna mea
să cadă pe fildeş ca o lovire de pasăre ca un sărut
do mi do mi
ascultă
în tine îşi face loc o piatră caldă, o piatră care tremură
căzută parcă din cer din ochiul lui Dumnezeu
ascultă
trupul tău creşte îşi face loc în mine
ascultă cum urcă împingând uşor câte o coastă
pieptul, clavicula şi cum,- vezi?- prin oasele braţului în vârful degetelor
lasă mâna să cadă
do mi do mi do sol mi do sol mi
tremură un trup al tău sau al meu
şi se întinde ca un val până la ochiul lui Dumnezeu şi înapoi
îl trage înăuntrul ochiului în vârful buzelor
în umăr odată cu venele cerului – tu ştii cum se deschid la atingerea gurii tale ca un trandafir rece, de carne-
lasă mâna să cadă pe nisipul gândurilor noastre şi scrie cu degetul dragostei aplecat
do mi sol do mi sol re la re la do
acum deschide ochii. spune-mi ce vezi acum în gura mea îndelung răbdătoare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-08-06 |
«Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus»...
Il nome della rosa...
|
| Aranca -
2007-08-07 |
cu alte cuvinte, titlul defavorizează textul prin trimiterea în altă parte/la altă carte...sper că nu s-au epuizat opţiunile.
|
| francisc -
2007-08-07 |
andu, e parerea ta si eu o respect. multumesc
|
| lucian -
2007-08-08 |
intentia poetica imi pare, mai de graba, a fi un requiem, tinant cont de titlu care ne trimite la Umberto Eco si celebru sau roman cu acelasi nume. mesajul literar se vrea o combinatie intre viata si moarte, ca o pagina otravita din tema romanului amintit. provocatoare idee!
|
| francisc -
2007-08-08 |
da, lucian, si nici nu cred ca se poate altfel. sa fii tu, sa te arati, fara spectacol, iata ideea morala, cum spunea Pascal. (hihi. vezi andu?)
|
|
|