| |
|
| |
şi mama purta poezia în suflet / şal moale de lână / murmurând
fiecare anotimp îşi are palma sa de miracole şi floare / totul e să le vezi
puţini lasă iernii verdele în mojar să-şi pună pe răni cataplasme
de clorofilă
bradul tace / tac şi eu la o masă
cu umeri de sticlă
sunt capricorn / înălţimi şi singurătate / onix / mănuşi /
ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte
ţara mea ....s-a născut cu capul înainte
artă? dumnezeu a făcut carne din pământ
caiac sau canoe? nu ştiu . pipăi viaţa cu coarne de melc
mă simt terminată doar pe jumătate /iubirea nu vine când strigi
nici când te aşezi în genunchi să bei rouă din streşini
poate când sub piele auzi o zbatere roşie, gata să plesnească
tu? eşti pasărea care-mi arcuieşte braţele a fântână
să fiu trandafir alb
căţărându-mă pe ziduri
despre vise... ar fi fost incredibil să ne dezvirginăm amândoi
parcă ne-am fi născut odată din sferă / legaţi cu un altfel de sânge
am fi fost o amforă
suntem vii / atât de vii încât timpul şade cu noi la cafea
îi e milă de tinereţea noastră şi îţi povesteşte cum bărbatul a născut primul
din mister a născut pe femeie
greu
şi i-a modelat lutul cu argilă moale
ea să nască mai uşor
atât de mult a iubit-o cu mâinile
a intrat să pună masă şi leagăn pentru prunci... aşa a vrut bărbatul
când facem dragoste, ultimele secunde nu vor putea fi descrise niciodată
trupuri într-o altă galaxie / o stare de levitaţie /
dacă oamenii care au orgasm ar fi priviţi în oglindă
ar constata că au acelaşi chip
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2007-08-06 |
Mi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă şi leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
|
| queen margot -
2007-08-06 |
ai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda...
si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
|
lucian -
2007-08-06  |
"fiecare anotimp îşi are palma sa de miracole şi floare", "eu la o masă/ cu umeri de sticlă/sunt capricorn", "pipăi viaţa cu coarne de melc", "iubirea nu vine.../când te aşezi în genunchi să bei rouă din streşini", "eşti pasărea care-mi arcuieşte braţele a fântână" Versuri fantastice!!!!!!!!!!!!!!!, care merita cu prisosinta o penita...
dar ai mai pus si ceva in plus in text. probabil avantul inspiratiei. dar merita, zic eu. cand vei reveni asupra textului, sunt convins ca va iesi minunea, vor ramane diamantele.
si totusi, draga doamna, traiesti intr-un muzeu, de ai o asa imaginatie? rog, iartata sa-mi fie intrebarea!
a!!!!
de ce iti stergi textele? de ce nu le lasi sa ne mai bucuram de ele?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com