text deosebit:
pentru enkidu cel intors din eridu uitat fiind de inanna şi venit să deschidă ca o secure corul īngerilor.
pentru că "inima nu īncape īntr-o farfurie" īncepe să crească īnflorind printre coaste pānă cānd īngerului i se īmpătureşte umbra la talpa casei lui emil.
pentru emil-enkidu cel plecat īmpreună cu ghilgameş pentru a-l pedepsi pe monstrul humbaba.
pentru inspiraţie/creaţie/ludic/nostalgie/test.
eu, Utnapishtim.
Asezarea inimii intr-un "loc" al oferirii si /sau ingurgitarii din primul vers, imagine frumoasa in simplitatea ei esentializata, nu este sustinuta in continuare, poezia desfasurandu-se intr-un mod banal, departe ca valoare de ceea ce am vazut ca scrie autoarea. Inteleg tendinta de a coagula, de a persista in repetarea unor cuvinte gen "inima", "inger", poate pentru ca uneori simtim ca sinonimele nu au acelasi continut/plinatate, insa modalitatea de a scrie aceasta poezie nu este deloc convingatoare.
Poate e vorba despre faptul ca nu se poate scrie literatura buna atunci cand esti fericit :)
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com