| |
|
| |
inima şi pielea vor fi date cu siguranţă celor care au nevoie
dimineaţa îmi doresc să te învelesc în inima mea.
inima mea este pentru săraci
inima mea este pentru infirmi; fără tine nu am vedere.
te ating, te ating până când pielea mea străluceşte ca un dumnezeu
la sfârşitul inimii mele pot să respir
pentru că viaţa noastră este în comun.
inima mea este o garderobă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Oriana -
2007-08-03 |
Cel mai frumos poem de dragoste nu se scrie, se traieste. Daca ai renuntat la majuscule atunci semnele de punctuatie nu isi mai au rostul. Lasa cititorul sa isi puna virgulele si punctele si sa respire unde i se pare ca ii se sufoca inima. Elimina pe cat posibil exprimarile de tip "ca o/ca un", "pentru ca/ deoarece" etc. Nu stiu daca ai intentionat sa amesteci asa versurile incat par ca rup si reiau legatura. Sigur, ai nevoie de repetitii dar parca sunt prea multe. In fine, inima este un subiect sensibil pentru mine, de aceea am citit acest text cu stetoscopul Iata ce am retinut:
inima mea este o garderobă
dimineaţa te învelesc în inima mea
inima mea este pentru săraci si pentru infirmi
fără tine nu am vedere te ating te ating până când
pielea mea străluceşte dumnezeieste
la sfârşitul inimii mele pot să respir
viaţa noastră este în comun
inima şi pielea vor fi date celor ce au nevoie
Si nu in ultimul rand: text simplu si frumos, poem tran-scris din inima.
Cu drag,
/O\
|
| ţăran -
2007-08-17 |
poemele de dragoste se scriu, de aceea se numesc poeme. acest text e o lamentatie, nimic mai mult. nota maxima pentru avant totusi. si cel mai frumos poem de dragoste este : "Batranul sedea mort" a lui Gellu Naum
|
| mladitza -
2007-10-31 |
Cred că ar ieşi un poem superb dacă nu s-ar repeta pănă la obsesie, "inima mea" (mai ales reflexivul e obositor şi-mi aminteşte de un cântec de muzică uşoară). Din puct de vedere poetic, e de preferat, să sugerezi, dăruirea. De altfel, şi în realitate, e tot aşa. Uite cum aş vedea eu, deşi mă doare să lucrez pe un text. Dar tu poţi să nu mă asculţi deloc, pentru că poezia ta rămâne oricum, frumoasă, plăcută la lectură.
dimineaţa îmi doresc să te învelesc în inima mea
inima mea pentru săraci şi infirmi
fără tine nu am vedere
te ating până când pielea mea străluceşte ca un dumnezeu
la sfârşitul inimii pot să respir
viaţa noastră este în comun
inima mea este o garderobă
Pentru mai multă acuitate, eu m-aş opri totuşi, aici: "la sfârşitul inimii pot să respir".
Repet, poezia ta mi-a plăcut, mai ales prin mesajul pe care-l transmiţi, acela de dăruire. Poţi să o laşi şi aşa. Sau dacă vei dori, o mai poţi şlefui.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com