Iuliana Benedic -- tabloul inimii -- poezie

Madim - 2006-02-21

am venit şi aici să privesc. îmi plac tablourile, aş sta în faţa unui anumit tablou ore în şir... "al nouălea val " este unul din aceste tablouri dragi mie....
aici, inima este într-un tablou, face saluri pe şotronul vieţii....
oare de ce tabloul inimii are două feţe (strofe)?
de ce acest tablou se termină pe un "petic de cer"..."ca un basm etern"?

iartă-mă pentru întrebări, Lizuca, nu îţi cersă-mi răspunzi, poate cândva o să stau şi în faţa acestui tablou mai mult, astfel, voi încerca să-l înţeleg....

sunt două valuri aici, eu am pus două întrebări şi trec mai departe...

p.s. - am reţinut şi "jocul etern"... îl iau ca o "împletire solară".

mai trec... mă fascinează pictorii care folosesc o singură culoare. aici m-au fascinat cele două nuanţe...

Madim

lizuca - 2006-02-22

Draga Madim, poate ca aici optimismul e ' vinovat ' de cele doua nuante amintite de tine. Eu nu m-am gandit la o scindare voita a tabloului, culorile inimii sunt greu de prins in cuvinte...
Multumesc mult pentru interpretarea calda si suava a versurilor mele.

Profetul - 2006-02-22

parerea mea este:
poate daca ai fi evitat cuvintele "mari" precum etern, armonia, splendori ar fi fost mai bine pentru ca atunci cind folosesti cuvintele "mari" la modul general ca aici se bagatelizeaza ideea de poezie
parerea mea

Sapphire - 2006-02-22

Eu as fi renuntat si la explicatii gen "sotronul vietii", as vedea inceputul doar "un salt si inca unul/sotron/mai aproape de cer..."
din etern vad ca ai facut un joc in versurile finale; eu as zice totusi ca merge, mai ales pt ca poezia aceasta emana optimism, cum bine spuneai :-) dar "armonia" si, mai ales, "splendori" parca-s totusi prea mult, prea lesne puse acolo.

ingeralb - 2006-02-23

mie , din contră , mi se pare că "şotronul vieţii" este chintesenţa poeziei , de fapt , celălalt posibil titlu al ei . Daca există o dualitate in aceste versuri , eu aş vedea-o tocmai pe aceasta :"tabloul vieţii" - "şotronul inimii" ... sunt ca doua oglinzi puse faţă în faţă . S-a vorbit despre optimism în această poezie , eu aş vedea chiar entuziasm în ea . Totul este văzut ca un joc , totul este văzut prin ochii unui copil - poate de aceea nici nu mă deranjează acele cuvinte "mari". Repetările "mai"-"mai" şi "un"-"un" parcă sunt salturi de copil sau popasul pietricelei pe tabloul şotronului. Având în vedere titlul , cu referire la "inimă" şi prezenţa unui "noi", aş putea risca o noua dualitate intre un "eu"-"tu" sau , mai degrabă , "el"-"ea" . Un "joc" care devine "basm" . Este jocul a doi copii care ajung la capătul jocului , care ating splendori de nedescris cum spunea Iuliana . Dacă în prima strofa era "mai aproape de cer" , jocul fiind deabia descoperit , la terminarea lui (ce va fi însemnând să termini un "joc etern"...) , se transgresează această lume , jucătorii sunt "deghizaţi" (transformaţi ?) şi din întreg cerul nu mai rămâne decât un "petec" . Cuvintele mari sunt numai încercări de a descrie stări de nedescris :)