| |
|
| |
Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănţică,
Să fiu goală, cu dorul foşnind la urechi,
Să mă adâncesc în presimţirea iubirii
Precum un prunc într-un căuş de lapte,
Ochii mei să tivească marea,
Glasul meu să se facă delfin,
Iar tu,
Dintre ape şi fluturi şi păsări -
Senin,
Să-mi prefaci înc-odată,
mărgeanul în vin.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-08-02 |
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat
și aș fi preferat
”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănţică,
Nudă, să mă adâncesc în presimţirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie
fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit
As fi preferat
”Să mă adâncesc în presimţire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind.
Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
|
| elena istrati -
2007-08-02 |
Virgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre
,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp.
Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
|
| lucian -
2007-08-06 |
iata altceva! frumoasa incursiune intr-o lume idilica. poemul se expune singur in imaginea pe care un creion o deseneaza - nu o scrie - in fata cititorului. un poem-imagine.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com