| |
|
| |
Se deschide cerul ca o umbrelă
În care atârni petală vastă
Lin coborând prin puful florilor
Peste retina mea albastră
Inimaginabilă
Se reaprind stelele ca petardele
Risipind scânteile unui pom înflorit
Împrăştiind umbre în stropi
Care peste fruntea ta albă
Strigă şi mor
Se răsădesc paşii ca nişte valuri
În umbrele aripilor pescăruşilor gri
Din depărtări revenind către maluri
Cernuţi se ascund în chilii
Cum nu ar fi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com