| |
|
| |
Lumea se împrăştia începând din inimă.
Cale Lactee risipind comete,
Pante obligatorii din fum şi pietre,
Stele risipite în găuri negre
Pierdutele constelaţii.
Oglinda prezenta chipul ei mie.
Flacăra lumânării galben topind
Dincolo de ferestre cu bolţi în piatră.
Mucegăind stânci, izvoare strivind…
Şoapte şterse ochilor.
Cerul se colora cu nori din marea albastră.
Tu îmi adăugai paşii din colb,
Apoi te scuturai ciutură ridicând,
Şi te mlădiai în coarnele cerbului
Ca în umbra codrului timp.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com