| |
|
| |
Sfinte Petre, mă-nţelegi, nu?Îs bătrân ca şi mata!
se sfătuia Cleopa în icoană cu prietenul său, apostolul,
după luptele cu turcii şi tatarii cei nevăzuţi.
Cu obrajii mai plânşi ca niciodată murmura
-Ioanichie, în urma trecerii mele voiesc să rămână doar o cruce.
Nesemnată.În vârf de munte, aşezată ca un călugăr
aplecat la metanie.
să spui tuturor
ea mi-a fost scară din raiul bunilor părinţi,
potir din care am băut mângâiere în viaţă,
Lemnu-i să fie din pădurile Libanului,
de cedru,
Să aud mereu clopotele bătând a vecernie şi
Să-mi aduci o cană cu magnolii la mormânt.
o vor biciui ploile
o vor scutura ninsorile şi
o vor usca arşiţele devenind
încet încet
simplă cărare spre liturghie.
Sfântul Petru şi batrânul suie încet pe cărăruia crucii
străjerii din cer aprind cu sfială candele
luminându-le drumul către Hristos.
* lui Toader Arăpaşu (7 februarie 1915, com. Tocileni, judeţul Botoşani; 30 iulie 2007, Bucureşti)
Dumnezeu să il odihnească în pace!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com