Dorin Cozan -- sandy, să asculţi de zâna. ne întoarcem -- poezie

doi zece, doi zece, aici alpha. Unicornul la ora 9. repet: Unicorn la ora 9. fiţi gata! pare rănit. se mişcă spre strada zânelor. nu-l scăpaţi din ochi! îl vrea viu, Acasă. repet: viu, Acasă! mă auzi, bravo one?

aici bravo. îl văd. are o mască albă. se mişcă repede. se mişcă în cerc. parcă zboară. are un laser, clasa M. m-a văzut. îl pierd. îl îngheţ, alpha?

OK

Sandy, închide teveu. e timpul să dormi. să dormi să dormi
să dormi
să visezi
dormi sandy
sunt aici, acum, aici, în
spatele tău. mă mişc
odată cu tine.
nu pot altfel
altfel mor şi murim amândoi
- spune-mi o poveste, unicornule. vreau povestea poveştilor. mami nu vrea. eu vreau de la tine povestea cu zâna cea bună
când ea a coborât pe pământ
când ea a coborât pe pământ
eu eram umbra ei
ba eu eram umbra ei
nu, ea era umbra pământului
ea era umbra piramidelor şi tot ea
ea era focul apa şi cercul
şi cercu?
da, cercul cuvintelor
şi eu eu
nu, eu
bine, tu
eu eram în sufletul ei
eram.....cum să-ţi spun? eram
pământul
deci, ea era umbra ta
da
şi nu te vedea?
nu
era frumoasă?
ihi
ca tine
ca mine
ca bravo one
ca aerul
ca mâna lui Dumnezeu
ca această încăpere a ta în care ţi se văd, înşirate,
cămăşile, vesta, cascheta, genunchierele, rolele cu zburătoare
şi celelalte măşti ale răului
da de unde ştii cum era? tu n-o vedeai pe ea. de unde ştii?
de la început
de la început ştiu
fix din vârful irisului celui care priveşte încoace
ne vezi, sandy, cu capul în jos?