Sixtus - 2007-07-26

Toata viata, intr-un mod ultraoptimist, m-am straduit - si ma straduiesc in continuare - sa stau de vorba ba cu un asparagus, ba cu un ficus...cu cainii si pisicile pe jumatate am reusit. dar chiar cu fluturii si alte vietuitoare si ne n-am incercat. acum am inteles. trebuie sb ie identifici cu una dintre ele, sa fi una dintre ele. interesant este ca si ele, oricare ar fi, stiu de rege si calau ca si noi (asa cum aflu de la tine). dar, se pare, inca de bufon n-au aflat. poate le spunem unul dintre noi.

cailean - 2007-07-27

Uimeşte şi place în continuare. Tocmai am lăsat şi eu ceva cu un rânjet, chiar se zgâia azi dimineaţă la mine, dar absolut 'coincidenţial'. Sau nu?

queen margot - 2007-07-27

remarc /dacă ai şti cum îmi car prin oraş jumătatea de fluture cum o salt din umăr cum ridic ochii să răspund cu respect domnule înger de la circulaţie doamnă păstaie, aveţi grijă, vă cade o boabă de suflet frate bec, frate bec, nu mai vezi lumea? domnişoară fluture, vă doresc o zi fantastică în shopping mall domnişoară fluture, sunteţi adorabilă astăzi un dasein minunat, vrăjitor dar mă întind la vorbă cu dvoastră şi ziua tăierii trebuie să înceapă/ eul liric traieste in lumea elfilor, e atata candoare in poem, atmosfera inefabila...monarhul jongleur de frumos... original /spre farmacie am aprins un chibrit la spate. jumătatea mea de fluture a întors irisul violet către irisul meu de câine /

francisc - 2007-07-27

domnii mei, domnii mei, mi-ar placea sa va intalnesc in carne si oase ptr a va multumi katya, lumea mea se face praf. asemeni

Aranca - 2007-07-28

şi iată-l pe îmblânzitorul de fluturi într-o nouă conotaţie existenţială undeva între alte lumi respirând luminile violete ale irişilor într-o scenografie a senzualului: "în faţa mea o mână de fluture dezveleşte o pădure de irişi înalţi. fiecare iris este o pădure şi fiecare pădure o frunză. frunzele sunt fluturi care respiră un aer de fluture, fin. şi foarte înalt. toate sunt minunate aici, în freamătul lor şi în viul lor. " nu este decât el coborâtorul dinspre Heidegger şi Nietzsche mângâind coama propriului său dasein vrăjitor în care îşi găseşte refugiul literelor, adăpostul unui alt Eu, posibilă clonă, ca o variantă a supravieţuirii: "- intraţi, intraţi, nu durează mult minunea asta şi el, cu mâna lui de fluture, mă crestă uşor pe irisul violet" admiraţia mea e cât o peniţă şi tu ştii deja, Francisc.

francisc - 2007-07-28

chiar ma intrebam care e parerea dvs in privinta acestui text. pb e ca ma descurc mult mai bine sa raspund la critici decat la astfel de laude. plus ca incep sa ma obisnuiesc :) dar suntem singuri, fara scuze. si nu mai murim :P fara pricina, fara pricina... multumesc. ps: inca putin si recitam o poezie :D

Aritmosa - 2007-07-29

Fran, ai vrut neapărat să ai două cacofonii în text? "biciuşca cu plumbi" şi "rânjiţi ca cămila"... A doua ar mai merge cum ar mai merge, produce amuzament, dar cu prima aş face ceva. Măcar atunci ar fi doar una, nu două. Aş scrie "dumneavoastră", nu prescurtat. Contextul mi se pare că nu suportă prescurtări. Găsesc aici un discurs blând şi reconfortant despre micile-mari violenţe.

francisc - 2007-07-29

monica, aici, cacofoniile sunt intentionate, prima ptr a sugera/amplifica devianta poetica :P iar a doua, ptr ironie si intru contingenta limbajului. la fel, politetea mi s-a parut ca trebuie "prescurtata" insa, ai spus f bine in final despre micile-marile violente multumesc

lucian - 2007-07-29

aş aminti aici de cacofoniele:"biciuşca cu plumbi" şi "rânjiţi ca cămila", dar par a isi avea rostul. remarc fantastic de placut: "în faţa mea o mână de fluture dezveleşte o pădure de irişi înalţi. fiecare iris este o pădure şi fiecare pădure o frunză. frunzele sunt fluturi care respiră un aer de fluture, fin. şi foarte înalt. toate sunt minunate aici, în freamătul lor şi în viul lor. când îşi iau zborul mă simt gol şi dau să mă ascund. tocmai atunci mă strigă voios măcelarul: - intraţi, intraţi, nu durează mult minunea asta şi el, cu mâna lui de fluture, mă crestă uşor pe irisul violet" aici mi se pare ca autorul excelează. felicitări pentru inspiraţie!

francisc - 2007-07-30

lucian, daca se doreste neaparat, pot renunta la prima cacofonie. din cate stiu, evitarea lor este de dorit, insa nu e obligatoriu sa tinem cont de ea, mai ales atunci cand avem motive....literare. ma bucura mult insa entuziasmul tau