grauenfels adrian -- Locuinţa la ţară -- poezie

Iţi fac o casă din paie uscate, ca Spiderman pe schele
Mă caţăr în cer cu o dulce pietate
Până când norii să ne fie perdele
Iar licuricii: pete ultraviolete pe balcoane parfumate

Intre palmieri înalţi vin cei de la război
Si cimitirul cu eroi – de bolovani e plin
La marginea oraşului e groapa cu gunoi
Morminte vechi aşteaptă viermi mai noi
ce vin în turme mari, doi câte doi

Taxiul alb soseşte-n gară
In mine-s rupte sălcii din care fac hârtie
Să mă sfârşesc încet în casa mea de ţară
Si să dansez cu sufletul pe o frânghie.

Mă afund uneori în pădure
Cerşesc cuiva o mână de cenuşă
De frică să nu pierd cărarea între buze reci
Când soarele se freacă de umede poteci

Vom pedala zile întregi
Spre casa soarelui răsare
Legăm pe drum prietenii
Culcăm cu noi fete sprinţare..

In oaze verzi pe unde trece vântul spre fântână
O sa jucăm la cărţi o cupă chintă
(Ca doi amici bătrâni pe-o aţă)
Si sora ta o să ne facă ceai
cu fard trecut prin fada viaţă

Ne-om dezbrăca încet de vechea piele goală
să fie scandal în piaţă, să se bucure fetele
vom umbla doar cu pălării sombrero
să făcem baie lângă părăsita moară
întinşi în soare fără de sfială
si ne-or fura tinereţea
si ne-or lătra câinii pustiului..