| |
|
| |
mă uit la tine
eşti din ce în ce mai mică,
dispari împărţindu-te în patru
am visat de atâta timp,
să joc domino
cu inima ta
nu vei simţi nimic
întrebările sunt de prisos
lasă-mă să te îmbrac
îmi place să îţi beau lacrimile
aşa universul devine special
printre atâtea alte posibilităţi la fel de speciale
nu ai de ce să te îngrijorezi,
nimic nu e tehnic aici
totul e pe bune!
ne întoarcem în mânăstirea noastră
ţinându-ne de mână
hai, zâmbeşte,
totul se va termina
într-o secundă...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com