| |
|
| |
Există în decembrie o seară
Cu falduri albe, căutând lumina.
Desferecată şi-a învins hodina
Şi-n cugete un timp deplin măsoară.
Uităm, vrăjiţi, neliniştea şi vina
Şi pacea clipei peste frunţi coboară.
Ard ceruri vii în geamăt de vioară
Şi-n mierea tainei au turnat albina.
Când se aştern brocarte de sfinţire
Pe gândul blând, împărtăşit divin,
Şi căi de bronz, prelinse-n nemurire,
Aduc arome de colaci şi vin,
Atunci mă nasc în staul cu iubire
Pentru o stea ce-a coborât deplin.
5 ianuarie 2004
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Profetul -
2005-12-27 |
maestre Adrian,
eu nu prea am ce să adaug la un astfel de text. Sînt convins că este multă muncă. M-am gîndit totuşi că poate la sfîrşit eu aş fi scris "Pentru o stea ce-a coborît puţin." Dar este evident, o chestiune de perspectivă.
|
| francisc -
2005-12-27 |
maestre maestre,
cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine.....
ps: in god we trust!
|
| adim -
2005-12-27 |
Profetul - sunt receptiv la părerile cititorilor. Mă mai gândesc la ce mi-ai sugerat.
Francisc - cred că uneori putem fi chiar noi nişte autentici Moşi Crăciuni. Chiar mai mult. Într-un alt sonet destinat Crăciunului spuneam aşa : " În orice staul Pruncul Sfânt se naşte / Şi-n fiecare sat e-un Betleem".
Sărbătorile cu bine pentru voi toţi !
|
| Linea -
2005-12-27 |
Există o dată pe an un ritual deplin al mesei, unde, " brocarte aşternute cu sfinţire, cauta Lumina din falduri albe, printr-o divină împărtăşire, născând toate gândurile şi drumurile ce se vor măsura prin cuget"...
E naşterea Domnului, acum, pentru ca de-atunci şi până-i lume, Omul a dobândit credinţă şi iubire deplină într-un Dumnezeu. Îl vom cinsti şi noi prin aromele de colaci şi de vin în care ne sunt muiate sufletele..
Sarbatori fericite! Adrian
|
| vladimir -
2005-12-27 |
O frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
|
| adim -
2005-12-28 |
profetul - sunt receptiv la sugestiile cititorilor. Şi la aceea formulată de tine mă voi gândi, deşi nu e acelaşi lucru.
francisc - Moş Crăciun putem fii noi înşine. Într-un alt sonet al meu, scris pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, spuneam aşa : În orice staul pruncul Sfânt se naşte / Şi fiecare sat e-un Betleem.
|

|
|